Pentru a reuşi îţi trebuie câteva lucruri esenţiale, printre care: să munceşti mult, să fii perseverent, să fii inteligent şi să afli de oportunităţile potrivite. Dar chiar dacă ai bifat toate aceste puncte, e posibil să nu ajungi la potenţialul maxim. Poţi să te pregăteşti un an de zile pentru un interviu, să citeşti cărţi şi să rezolvi probleme, şi totuşi, în ziua probei, atunci când eşti pus sub presiune, să nu dai randament maxim şi să ratezi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru concursurile de programare si pentru orice situaţie importantă a vieţii, în general.

Pot fi astfel de experienţe, dacă nu evitate, măcar minimizate? Cred că da. Printr-o atitudine potrivită.

Îmi aduc aminte de postul lui vivi. E mai vechi, dar dacă încă nu l-aţi citit cred că o să vi se pară interesant. Probabil e o corelaţie între acest pozitivism şi faptul că oamenii din US sunt mereu deschişi la nou şi reuşesc să împingă lumea în faţă din punct de vedere tehnologic (mă refer aici la Silicon Valley). De cealaltă parte, e evident că negativismul popular de care se vorbeşte în ultima parte nu poate duce la nimic bun. E ca şi cum ai zice "n-am absolut niciun chef azi" şi speri totuşi să obţii randamentul maxim ca să termini până seara toate lucrurile pe care le ai de făcut. Se poate întampla, dar cât de probabil e să se întâmple?

Pentru orice activitate, pregătirea mentală şi atitudinea pozitivă sunt la fel de importante ca pregătirea propriu-zisă. Contează foarte mult din ce perspectivă priveşti. De exemplu, la un job, poţi spune că în mediul tău sunt oameni mai capabili decât tine şi să te simţi complet descurajat din cauza asta, sau, cu o atitudine pozitivă, poţi spune că sunt oameni mai capabili de la care ai ce învăţa şi să profiţi de lucrul ăsta ca să creşti şi tu cu ajutorul lor. La un concurs poţi spune că sunt X mai buni ca tine, că nu ai nicio şansă şi că renunţi, sau, cu o atitudine pozitivă, să fii convins că poţi să îi întreci şi să îţi canalizezi eforturile în direcţia asta. Chiar dacă nu atingi targetul şi nu îi întreci pe toţi cei X, ai parte de o experienţă care te poate ajuta pe viitor, capeţi cunoştinţe noi şi îţi îmbunătăţeşti anumite abilităţi. Deşi poate par exemple triviale, nu e atât de trivial ca în cazuri reale, când eşti parte a evenimentului, să ai mereu atitudinea potrivită.

De la conducerea unei companii, pănă la aspecte mai mici ale vieţii, cred că atitudinea este cea care face diferenţa. Voi ce credeţi, este o atitudine pozitivă un factor esenţial al succesului?

Am discutat intrebarea "Cum poti ajunge la faza de interviuri pentru job in Silicon Valley?" cu mai multi prieteni. Astfel m-am gandit ca un post scurt va fi util.

Daca ai o companie exacta in minte poti aplica pe pagina lor de joburi. E destul de improbabil sa primesti raspuns pentru ca ele primesc multe cv-uri in fiecare zi.

Cel mai bine e sa cunosti pe cineva care lucreaza deja acolo care te poate recomanda. Pentru companii ca Twitter, Google sau Facebook sunt destui oameni din comunitatea infoarena care lucreaza acolo. Daca nu stii pe nimeni personal, trimite un mesaj pe forum :) sau shameless plug direct mie. Poti sa vezi daca ai conexiuni la companiile ce te intereseaza pe Linkedin.

Multe companii au inceput sa filtreze candidatii la interviuri prin puzzleuri de programare. Rezolvarea unei probleme iti aduce de obicei un interviu prin telefon. Ai demonstrat ca poti programa si esti interesat. Astfel merita pentru ei sa te intervieveze.
Interview street e un site ce organizeaza din cand in cand concursuri de programare care sunt folosite de mai multe companii pentru recrutare.
Cateva linkuri cu probleme de angajare:
Asana
Greplin
Justintv
DropBox
ITA
Quora
Spotify
Facebook
RapLeaf

Stiu ca si Adobe Bucuresti foloseste metoda asta pentru filtrarea candidatilor la internship pe vara.

Alte articole pe tema angajarii de pe blog:

Oferte explozive
Secretele negocierii unei oferte de munca
Sfaturi pentru interviuri de programare
Cum sa scrii un CV

Voi ce parere aveti de recrutarea inginerilor folosind puzzleuri de programare?

Cred că există o calitate ce se construieşte în timp, în mod conştient, fără să îi ştii efectul înainte, şi care nu a fost subliniată într-un post anterior: perspectiva. Perspectiva asupra lucrurilor din jur şi, mai ales, asupra ta.

Am să înşir câteva ‘revelaţii’ personale, unele simple de tot, care sper că te vor ajuta.

Olimpiadele sunt un start foarte bun pentru a observa ce calităţi ai şi unde mai trebuie să munceşti. Atitudinea pe care o vei dobândi din pregătire şi din săptămâna când toată munca ta se va concentra, te vor ajuta să fii un lider, să ţinteşti spre vârf. Am întâlnit multe persoane care nu au, pur şi simplu, acest reper esenţial: să ţinteşti spre vârf. Motiv pentru care se complac şi mai ‘la coadă’.

În facultate, toate noţiunile din liceu vor fi de ajutor, dar flexibilitatea în gândire şi atitudinea te vor ajuta mai mult decât crezi. Un pas major pentru tine ca student este stagiul de pregătire la o companie din străinătate. Stagiile te vor ajuta să îţi dai seama ce vrei de la viaţă, ce vrei de la locul unde vei trăi, de la oamenii din acel mediu. Însă, trebuie să fii curajos şi perseverent, pentru a le primi.

La începutul facultăţii, calităţile mele de design al codului erau nule. Nu mai mergea cu int main(void). Şi am ajuns acum să cred că designul codului e un lucru ce-l înveţi greu. Şi, într-adevăr, se reduce la postul lui Octavian Costache.

Fail fast. Majoritatea am citit despre o anume companie de succes că secretul nu e să aştepţi să pice soluţia optimă din cer, ci să execuţi greşit până reuşeşti. Citisem şi eu. Însă a trebuit să trăiesc o vreme între acei oameni pentru a înţelege ce înseamnă să fail fast. Postul cofondatorului Summify spune, cu alte cuvinte, că:

Unii aşteaptă ideea, eu mă apuc de lucru.

În industrie nu e raiul pe pământ, dar dacă explorezi ai să găseşti şi locul ce ţi se potriveşte. Iar de aici ajung la importanţa comunităţilor, un post excelent al lui Traian Rebedea. Târziu vei înţelege acest lucru, dar ţine minte că e întotdeauna bine să te arunci între cei mai buni oameni.

În perioada 9 aprilie – 27 mai, Asociaţia Studenţilor la de Matematică şi Informatică (ASMI), cu sprijinul Facultaţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti organizează concursul imSMART, adresat tuturor studenţilor pasionaţi de informatică, matematică şi tehnologie.

imSMART caută persoane care cred cu tărie în ideile lor şi au curajul de a îmbina tehnologiile, căutând combinaţia perfectă, care să reflecte viziunea unei aplicaţii ce depăşeşte barierele actuale.
Scopul principal al acestui eveniment este de a reuni studenţi, tineri cercetători şi profesionişti din domeniile informaticii şi matematicii pentru a le oferi un cadru propice în care să se cunoască, să-şi împărtăşească preocupările şi să pună bazele unor colaborări.

Caravana imSMART a dat start proiectului. Prin intermediul ei, studenţii de la facultăţile de profil din întreaga ţară pot afla toate detaliile acestui concurs. Traseul ei include centrele universitare din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad, Braşov, Iaşi, Sibiu, Craiova, Galaţi, Bacău, Ploieşti.
Concursul constă în mai multe etape:

• 9 aprilie – 2 mai – Înscrierea propunerilor de proiect pe site-ul competiţiei
• 2-4 mai – Anunţarea echipelor finaliste
• 25 – 27 mai – Finala la Bucureşti: Prezentarea proiectelor finaliste în faţa juriului

Deznodământul competiţiei imSMART îl vom afla la finala de la Bucureşti, unde spiritul de inovaţie va fi întreţinut prin premierea celor mai bune aplicaţii înscrise în concurs.
Finala imSMART va include workshop-uri şi prezentări ale firmelor partenere.

Pentru detalii suplimentare:
imSmart
Pagina de facebook

Eu cred că da. În continuare tot ce scrie mai jos se bazează doar pe experienţa proprie, deci exemplele sau afirmaţiile se referă la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din UPB, iar concluziile sunt doar o părere personală şi nu un adevăr general valabil.

Prin verbul "a face" din titlu înţeleg nu doar promovarea, ci şi depunerea unui efort constant. Mai mult, nu mă refer la o motivaţie extrinsecă - "programatorii nu mai plătesc impozit", "obţin şi eu o diplomă". Mă refer la motivaţia intrinsecă, personală, care ar trebui să fie cel puţin la fel de importantă ca prima. M-am decis să scriu despre subiectul ăsta pentru că aud de prea multe ori: "se fac numai lucruri inutile", "nu mă ajute la nimic", şi nu sunt de acord cu asta.

Cred că rolul unei facultăţi nu este să te scoată vre-un guru într-un anumit domeniu. Rolul unei facultăţi este să îţi ofere o perspectivă cât mai generală asupra unor subiecte foarte variate, din care să poţi alege mai târziu, pe plan profesional, ce iţi place şi ce nu. Trebuie să găseşti lucrul la care esti cel mai productiv şi aria în care ai impactul maxim. De exemplu, nu sunt mare fan al jocurilor pe calculator, dar mi-a placut mult să joc GTA şi mă gândeam că ar fi fain sa programez la aşa ceva. Am făcut grafică la facultate şi am fost chiar foarte entuziasmat la început. Am scris propriul joc 3D cu maşini la care am lucrat o săptămână în vacanţa de iarnă, dar după asta nu prea mai eram aşa entuziasmat şi mi-am dat seama că pe termen lung nu mi-ar plăcea să fac asta. La fel, am crezut că imi place să lucrez low-level şi am ales Sisteme de Operare 2 la facultate. Deşi e interesant, dupa ce am scris nişte drivere mici şi am citit ceva cod kernel, mi-am dat seama ca e mult prea de detaliu şi că, cel puţin pentru moment, vreau să mă orientez către altceva.

Vederea de ansamblu de care am vorbit mai sus nu o obţii nici alegând un job la o firmă, fie ea şi de top. Jobul îţi permite să explorezi, dar până la un anumit nivel. Da, ai o grămadă de lucruri de învăţat, dar în general ele converg. Nu o să ai ocazia în cadrul unui job să foloseşti şi motoare grafice şi tehnologii web, să scrii compilatoare şi drivere, să foloseşti reţele neurale şi algoritmi genetici sau să pui o reţea pe picioare. Singurul loc unde divergenţa asta are sens este în timpul studiilor.

Desigur, alternativa în care te focusezi să lucrezi la ce îţi place şi nu pui accent pe facultate stă în picioare atâta timp cât eşti super capabil, responsabil, şi ştii să îţi valorifici timpul la maxim. Totuşi, una este să ai un deadline personal, şi alta este să ştii că ai un deadline impus pe care nu poţi să îl ratezi. Mediul pe care facultatea ţi-l oferă e mai apropiat de viaţa reală, şi cu cât te obişnuieşti cu anumite restricţii mai devreme cu atât mai bine. În plus, facultatea nu ar trebui să fie numai acumulare de cunoştinţe. Networking-ul pe care îl faci la facultate e la fel de important, pentru că de fapt interacţionezi cu viitori experţi din acelaşi domeniu, la care poţi avea deschidere mai târziu. Din ce am mai văzut sau auzit, aici cred că este şi diferenţa dintre o facultate de top din România şi una de top din afară, de exemplu. Nu neapărat în cunoştinţele pe care le dobândeşti, care pot fi cel puţin comparabile. Şi nu neapărat în resursele pe care le primeşti, pentru că, cel puţin pe IT, nu avem nevoie de super-laboratoare sau substanţe rare pe care, din motive financiare, să nu le găsim la noi.

Tu ce crezi? Merită să faci o facultate?

Google EMEA (Europe, Middle East and Africa) lanseaza anul acesta un program de internship-uri special pentru studentii de anul 1 care studiaza Computer Science, Software Engineering sau un domeniu conex. Detalii suplimentare gasiti in mesajul de mai jos. Pentru cei interesati, nu uitati ca deadline-ul este pe 27 Aprilie si competitia este stransa, deci trebuie sa va grabiti cu aplicatia.

Google internships available for 1st year students!

If you a first year undergraduate, studying Computer Science, Computer Engineering, Informatics, or a closely related technical field, and interested in an internship this summer, we would like to invite you to apply for our Engineering Trainee Summer Programme.

What are the requirements? You need to be:
Be studying Computer Science, Computer Engineering, Informatics, or a closely related technical field.
Have completed your first year of Bachelors studies by Summer 2012
Have programming experience in either Java, Python, C, or C++
Be available between 2nd July - 7th September 2012

How to apply: Visit this link to learn more about the program and apply before the 27th April 2012 deadline.

Solutia primita pe mail de la Catalin Francu:

Fie un joc cu nouă obiecte pe o masă, din care doi jucători iau pe rând câte unul. Există 8 seturi anume de câte trei obiecte care sunt câştigătoare. Despre ce joc vorbim? :-)

N-am dus până la capăt reducerea riguroasă, dar ar fi cam aşa

- Seturile câştigătoare sunt 159, 168, 249, 258, 267, 348, 357, 456.
- Le aşezăm într-un pătrat magic, să zicem

6 1 8
7 5 3
2 9 4

- Problema se reduce la X şi 0, dacă demonstrăm că o secvenţă de numere corespunde unei secvenţe de mutări la X şi 0 şi invers.

Cred că nu e prea greu. La secvenţe legale de numere corespund mutări legale şi invers. Când o secvenţă de numere în suma-15 duce la victorie, mutările corespunzătoare din X şi 0 duc la victoria aceluiaşi jucător (aici ar trebui demonstrat riguros că e absurd ca în suma-15 să ai victorie şi în X şi 0 jocul să continue).

Recursivitatea e un concept care da batai de cap elevilor la informatica.

Melodia Pseudofabula mi se pare un exercitiu misto pentru acesta idee.

Voi cum ati explica recursivitatea unui elev de gimnaziu?

O problema misto pe care am auzit-o prima data de la Mihai Patrascu:

Pe o masa sunt 9 carti de joc. Acestea sunt numerotate de la 1 la 9. Doi jucatori alterneaza. La fiecare pas iau cate o carte. Primul jucator care obtine suma 15 din trei carti dintre cele pe care le-a luat castiga jocul. Daca nici un jucator nu poate forma suma dupa ce s-au distribuit toate cartile, jocul se termina in remiza. Se cere sa se determine daca primul jucator are sau nu strategie de castig.

O puteti discuta in comentarii. Daca ati mai vazut-o, va rog nu deconspirati solutia.

Poate unul dintre lucrurile care ne scapă din vedere, mai ales atunci când suntem mai tineri, este importanţa comunităţilor şi a colegilor în dezvoltarea noastră profesională. Fie că este vorba despre colegi de clasă, comunităţi de practică, colegi de muncă sau diverse organizaţii care sprijină domeniul nostru de activitate prin organizarea unor acţiuni diverse, toate acestea pot avea un impact semnificativ pentru fiecare dintre noi.

Participanţii la olimpiade reprezintă un prim exemplu de astfel de comunitate. Prezenţa în această comunitate pentru o perioadă cât mai îndelungată aduce avantaje, atât pe termen scurt - prin îmbunătăţirea cunoştinţelor şi obţinerea de rezultate mai bune, dar mai ales pe termen lung - prin stabilirea unor relaţii care îţi pot influenţa atât perspectivele de viitor şi viziunea asupra lucrurilor, dar şi care îţi pot asigura anumite oportunităţi de colaborare pe care altfel nu le-ai fi avut. Totuşi, de multe ori în spatele fiecărui participant individual se află grupuri mai mari, conduse de către un profesor, pregătite de către un coleg mai mare sau rezultate din organizarea unor clase speciale în care sunt grupaţi mai mulţi elevi cu interese şi pasiuni comune, dublate de rezultate şi muncă. Bănuiesc că cele mai cunoscute astfel de grupuri sunt reprezentate de Clubul copiilor (sau alte cluburi asemănătoare), clasele de olimpici din anumite licee (CNITV, ICHB, etc.), dar şi şedinţele de pregătire organizate de către foşti olimpici.

Totuşi, chiar dacă nu participi sau nu ai rezultate notabile la olimpiade, poţi creşte împreună cu colegii de clasă, poate într-un ritm mai puţin suţinut, dar până la urmă vei putea ajunge bun în informatică. În special, dacă ai colegi pasionaţi şi dornici să lucreze şi să înveţe lucruri noi cu care poţi discuta şi evolua. Deci nu trebuie niciodată subestimată importanţa colegilor de clasă sau de facultate cu care ajungi să interacţionezi.

Totuşi, poate că lucrul cel mai important pentru o carieră de succes îl reprezintă comunităţile de practică [1]. Poate că definiţia din subsol pare evidentă, dar ea cuprinde nişte lucruri esenţiale pentru orice bun profesionist, atât în informatică, dar şi în orice alt domeniu: schimburile de informaţii şi experienţe profesionale personale în cadrul unui grup de oameni pasionaţi de către acelaşi domeniu reprezintă cea mai bună modalitate de dezvoltare. Participarea la olimpiade sau asocierea cu alţi colegi pasionaţi de informatică reprezintă doar un prim pas în direcţia potrivită, dar rezultatele pot fi mult mai bune dacă comunitatea de practică este mai dezvoltată. Consider că acesta este rolul cel mai important pe care îl are infoarena, fiind cea mai puternică comunitate de practică în informatică şi calculatoare din România. Oricine vrea să aibă un viitor în domeniul nostru poate folosi infoarena atât pentru a-şi dezvolta aptitudinile, dar şi pentru a interacţiona cu colegi de vârstă şi nivel de cunoştinţe similare, având în acelaşi timp o perspectivă destul de largă asupra posibilităţilor sale de evoluţie prin implicarea membrilor seniori. Un alt exemplu de comunitate de practică de succes pe care o ştiu îndeaproape şi ale căror rezultate le apreciez este ROSEdu din A&C-UPB. Probabil există şi alte astfel de comunităţi de care m-aş bucura să aflu din comentariile voastre.

Apoi, nu trebuie niciodată să uitaţi că locul de muncă nu trebuie doar să vă asigure un venit, ci în primii ani de carieră este mai degrabă important să aveţi de la cine învăţa. Dacă nu puteţi lucra cu colegi de muncă mai buni ca voi, încercaţi să lucraţi măcar cu colegi la fel de buni ca voi. Însă, în majoritatea ocaziilor colegii de muncă reprezintă specialişti de la care poţi învăţa când eşti la început de carieră. When you are young, work to learn, not to earn! (Robert Kiyosaki [2])

Nu în ultimul rând, cred că trebuie menţionate şi acele comunităţi care vor să îmbunătăţească diverse componente din cariera unui student, dar nu numai. Astfel, de opt ani de zile în România există Stagii pe Bune (sper să nu se supere nimeni pentru auto-promovare) care a ajuns să facă practica în companiile de ICT din România dintr-o rara avis în ceva uzual şi la care orice student are acces. Tot aici cred ca intră toţi colegii mei care organizează practica în laboratoarele de cercetare din facultate, dar şi alte grupuri care promovează antreprenoriatul, etc.

La finalul unui alt articol destul de lung, cred că unul dintre lucrurile pe care le resimt cel mai mult în România este insuficienta dezvoltare a acestor comunităţi. Ele au apărut de puţin timp relativ cu alte ţări şi de multe ori au probleme cu continuitatea dezvoltării. Din motive evidente, cei mai buni membri ai comunităţilor părăsesc ţara când sunt destul de tineri şi nu toţi mai vor să dea ceva înapoi. Probabil este şi vina noastră pentru că după atâta timp nu putem avea nici o facultate cu o comunitate de alumni funcţională, dar sper să reuşim să rezolvăm aceste probleme şi să avem comunităţi mai multe şi mai puternice. Evident că aceste lucruri nu pot fi făcute decât cu ajutorul nostru, al tuturor; chiar dacă aparent nu câştigi nimic din crearea şi intreţinerea unei comunităţi, pe termen mai lung avantajele sunt enorme pentru toţi membrii lor [3].

[ 1 ] - Community of practice : a group of people who share a craft and/or a profession. The group can evolve naturally because of the members' common interest in a particular domain or area, or it can be created specifically with the goal of gaining knowledge related to their field. It is through the process of sharing information and experiences with the group that the members learn from each other, and have an opportunity to develop themselves personally and professionally (Lave & Wenger 1991)
[ 2 ] - Robert Kiyosaki
[ 3 ] - vezi Silicon Valley