Atitudinea potrivită

Filip Cristian Buruiana
06 mai 2012

Pentru a reuşi îţi trebuie câteva lucruri esenţiale, printre care: să munceşti mult, să fii perseverent, să fii inteligent şi să afli de oportunităţile potrivite. Dar chiar dacă ai bifat toate aceste puncte, e posibil să nu ajungi la potenţialul maxim. Poţi să te pregăteşti un an de zile pentru un interviu, să citeşti cărţi şi să rezolvi probleme, şi totuşi, în ziua probei, atunci când eşti pus sub presiune, să nu dai randament maxim şi să ratezi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru concursurile de programare si pentru orice situaţie importantă a vieţii, în general.

Pot fi astfel de experienţe, dacă nu evitate, măcar minimizate? Cred că da. Printr-o atitudine potrivită.

Îmi aduc aminte de postul lui vivi. E mai vechi, dar dacă încă nu l-aţi citit cred că o să vi se pară interesant. Probabil e o corelaţie între acest pozitivism şi faptul că oamenii din US sunt mereu deschişi la nou şi reuşesc să împingă lumea în faţă din punct de vedere tehnologic (mă refer aici la Silicon Valley). De cealaltă parte, e evident că negativismul popular de care se vorbeşte în ultima parte nu poate duce la nimic bun. E ca şi cum ai zice "n-am absolut niciun chef azi" şi speri totuşi să obţii randamentul maxim ca să termini până seara toate lucrurile pe care le ai de făcut. Se poate întampla, dar cât de probabil e să se întâmple?

Pentru orice activitate, pregătirea mentală şi atitudinea pozitivă sunt la fel de importante ca pregătirea propriu-zisă. Contează foarte mult din ce perspectivă priveşti. De exemplu, la un job, poţi spune că în mediul tău sunt oameni mai capabili decât tine şi să te simţi complet descurajat din cauza asta, sau, cu o atitudine pozitivă, poţi spune că sunt oameni mai capabili de la care ai ce învăţa şi să profiţi de lucrul ăsta ca să creşti şi tu cu ajutorul lor. La un concurs poţi spune că sunt X mai buni ca tine, că nu ai nicio şansă şi că renunţi, sau, cu o atitudine pozitivă, să fii convins că poţi să îi întreci şi să îţi canalizezi eforturile în direcţia asta. Chiar dacă nu atingi targetul şi nu îi întreci pe toţi cei X, ai parte de o experienţă care te poate ajuta pe viitor, capeţi cunoştinţe noi şi îţi îmbunătăţeşti anumite abilităţi. Deşi poate par exemple triviale, nu e atât de trivial ca în cazuri reale, când eşti parte a evenimentului, să ai mereu atitudinea potrivită.

De la conducerea unei companii, pănă la aspecte mai mici ale vieţii, cred că atitudinea este cea care face diferenţa. Voi ce credeţi, este o atitudine pozitivă un factor esenţial al succesului?