Colegii mei de liceu, de la formatia Grimus, lanseaza albumul de debut Panikon puteti asculta cateva melodii aici Bravo Vali, Cristi si Bogdan! Bafta mare!

Mie imi plac piesele Backseat Driver, Different Color Shues si Solitude. Sa imi spuneti care va plac voua.

Bogdan Ionescu, primul admis la Politehnica din Milano

Asta dupa ce Olimpic roman arestat in Italia pentru furt

Pe alta nota, despre olimpici romani, si aici chiar despre un membru al echipei infoarena: Interviu cu Filip Buruiana, locul intai la Balcaniada de Informatica Felicitari Filip!

Manevra inteligenta pe bursa facuta de Porche

Un articol misto referitor la Barack Obama scris de Cristian Tudor Popescu

Update: Baietii de la Grimus au videoclipul la piesa Backseat Driver pe youtube

Update2: Azi, inca un articol despre alt super hacker roman.

Problema Vanatori a fost rezolvata corect de Delia David, Ovidiu Gheorghioiu, Bogdan Dumitru, Dobrota Valentin-Eugen si Catalin Tiseanu.

Incercarea unor cazuri pe foaie duce la intuitia ca numarul maxim de vanatori este 4. Sa vedem de ce aceasta intuitie este adevarata. Orice vanator ce e intr-un punct (x, y) ce apartine uneia dintre cele patru clase x - par, y - par; x - par, y - impar; x - impar, y - par si x - impar, y - impar. Orice doua puncte din aceiasi clasa sunt unite de un segment ce are mijlocul intr-un punct de coordonate intregi. Astfel am demonstrat ca putem numarul maxim de vanatori este 4, cate unul corespunzator fiecarei clase.

Ovidiu a venit cu generalizarea la spatiu n dimensional unde numarul maxim de vanatori e 2ⁿ. M-a si intrebat daca nu ar fi restrictia ce cerea ca trei vanatori sa nu fie colineari care e numarul maxim de vanatori care pot fi pusi pe grila. Eu naiv i-am zis ca pot fi pusi o infinitate, si Ovi mi-a raspuns ca sunt mai putin de 6 miliarde de oameni cu permis de port arma, deci numarul maxim clar nu e o infinitate ;).

Virgil Palanciuc este olimpic international "din garda veche" si Software Engineer de 8 ani. A lucrat in departamentul de compilatoare al Freescale Romania iar momentan este Project Manager la Evo Software. Impreuna cu Bogdan Nitulescu si o armata de asistenti (printre care ma numar si eu) preda cursul de compilatoare la UPB. Recent Virgil a trimis un email catre studentii acestui curs pe lista de discutii asociata. Noua ni s-a parut interesant si util mesajul transmis si ne-am gandit sa vi-l impartasim si voua prin intermediul blogului :)

Silviu Ganceanu

Doamna profesoara Athanasiu obisnuia sa scrie articole in PC Magazine, prin care sa transmita mesaje studentilor, sa corecteze unele perceptii pe care le considera gresite, si asa mai departe. Unele dintre ele le mai gasiti inca pe pagina Utile a cursului CPL. Poate ca in timp, vor deveni "obsolete", poate ca au devenit deja, sau poate ca vor fi mereu actuale.

Eu din pacate nu am talentul epic al ei, si nici experienta sa. Dar de data asta o sa ma risc, sa scriu un "articol" similar cu articolele ei incercand sa raspund la intrebarea "De ce e important pentru voi acest curs de compilatoare". Am observat in ultimul timp o atitudine care tinde sa prinda elan odata cu raspandirea accesului la internet - am auzit mult prea des parerea ca "De ce e nevoie sa stiu asta? Daca am nevoie, caut pe net". O parere partial corecta... totusi doar partial. Invitat intr-o emisiune TV, acum cativa ani, Neagu Djuvara a recunoscut că nu stie data bataliei de la Podul Inalt: "Am totul notat pe fise, nu retin datele". Asa e, nu trebuie sa retii toate datele pentru a fi un mare istoric. Nu trebuie sa retii toate metodele si interfetele din Java API pentru a fi un programator bun - e un exercitiu de memorare complet inutil.

Insa: atitudinea aceasta e, din pacate, prea des dusa in extrem - pana la punctul la care, cand unui student de la A/C i s-a cerut sa incrementeze o variabila, a scris pe tabla doar "++" (fara numele varibilei), scuzandu-se ca "nu are nevoie sa stie sintaxa C, poate sa o caute in manual oricand". Desigur ca voi intelegeti absurditatea acestei atitudini - dar exista forme mult mai "nevinovate" de manifestare a unei atitudini similare. Cea mai comuna este atitudinea studentului care atunci cand are o tema de facut la scoala, cauta ceva similar pe internet si adapteaza. Scuza, invariabil, este ca "reutilizarea e extrem de importanta" si ca "la serviciu nimeni nu-ti cere sa scrii totul de la 0, refolosesti tot ce poti". Asa este, la serviciu refolosesti. Dar voi acum sunteti intr-o perioada in care nu trebuie sa produceti cod util, ci trebuie sa intelegeti. E prea putin relevant cu ce nota terminati scoala, mai nimeni nu o sa va intrebe de asta. E mult mai important sa intelegeti cat mai mult cum functioneaza lucrurile, sa intelegeti ca lucrurile nu functioneaza "by magic" in calculatoare, ci urmeaza o logica foarte clara, ca daca faci ceva intr-un anumit fel poate fi eficient, sau ineficient, si asa mai departe. Sa intelegeti ca un "+=" nu e intotdeauna operatia inocenta care pare a fi, daca ne uitam strict la sintaxa. De aceea e important cursul de compilatoare (si cel de sisteme de operare), fiindca, poate mai mult decat oricare alte cursuri, fac legatura intre 2 lumi: cea a limbajelor de nivel inalt, a "abstractizarilor" - in care programatorul "zboara deasupra lucrurilor" si pierde de multe ori legatura cu "realitatea hardware" - si lumea "de jos" - in care lucrurile trebuie puse cap la cap, legate intre ele, adaptate la procesor, simplificate, facute sa functioneze ca un tot unitar. E ceva ce nu veti gasi niciodata pe google - nu fara a sti deja ce cautati. Daca stiti paradigmele de programare, daca stiti cum si de ce functioneaza constructiile si mecanismele dintr-un limbaj de programare - atunci va va fi mult mai usor sa adaptati la un orice alt limbaj nou fiindca veti intelege ca limbajul e doar un instrument facut pentru a va mari productivitatea, la fel ca si un IDE, debugger samd. Si nu veti cadea in capcana de a va auto-intitula "Programator Java" / "Programator .NET".

La interviu la Google, din cate mi s-a spus, daca un candidat stie de dinainte raspunsul la o intrebare raspunsul lui este complet ignorat. Ceva similar faceam si eu (fara sa stiu ca Google face asta): de exemplu pun candidatii sa scrie o functie de cautare a unui subsir intr-un sir de caractere si daca e evident ca stie algoritmul Boyer-Moore, atunci il pun sa scrie altceva - e prea putin relevant faptul ca a memorat un algoritm. Dar e foarte important daca el intelege complexitatea algoritmului pe care l-a scris, daca atunci cand i se cere sa scrie o varianta mai eficienta, stie "de unde sa apuce problema" pentru a cauta o solutie mai eficienta, si "de ce solutia curenta nu e eficienta".

Cititi de exemplu articolul acesta - fara sa fiu neaparat 100% de acord cu el, mi se par interesante (si probabil extrem de relevante pentru el) intrebarile "de filtrare" pe care le pune la interviu. Nimeni nu va ofera "pe tava" raspunsul la asa ceva si sunt probleme dureros de prezente in anumite medii. E ceva ce nu inveti in mod direct la scoala dar, daca ai inteles cum functioneaza un procesor, cum functioneaza un compilator, cum functioneaza un linker, cum functioneaza un sistem de operare, ai o sansa sa te descurci.

In fine, inchei acest mail cu un link la articolul care m-a facut de fapt sa-l scriu - il gasiti aici. Mi s-a parut impresionant cum un om de varsta tatalui meu reuseste sa inteleaga internetul mai bine decat multi oameni tineri, de 20 ani. Sau ma rog, eu asa cred, ca l-a inteles foarte foarte bine: "Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi. Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare", ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor. Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut cînd nu ştii ceva: cum să pui întrebarea, la ce uşă să baţi, în care orizont să te mişti."

Dl. Plesu vorbeste despre cultura, dar eu zic ca e perfect valabil in contextul mai larg al "cunoasterii" - fix asta trebuie sa invatati voi din facultate: cum sa pui intrebarea, la ce usa sa bati, in care orizont sa te misti. Asta e lucrul cu care trebuie sa ramaneti - cum se rezolva o tema si in nici un caz cu "am reusit sa fac niste modificari prin analogie intr-un program de pe net, deci se cheama ca m-am descurcat sa o fac".

Spor la lucru la tema 2, apucati-va de lucru din timp ca e mult mai grea ca tema 1 :)

  Virgil.

P.S. Tocmai m-a intrebat ceva un coleg de la alta echipa - nu intelegea de ce in ASP atunci cand pune "listbox" in pagina nu poate face un item din lista sa fie hyperlink, pe cand daca pune "gridview" se poate. Nu i-a trecut prin cap ca ar afla raspunsul extrem de usor daca s-ar uita ce HTML se genereaza in spatele acelor controale ASP ...

Am observat de multe ori cum pe bloguri, liste de discutii, forumuri sau threaduri de email incepe cate o discutie legata de o oarecare problema si apar replici cu multe idei diferite. Cateodata solutia cea mai buna apare pe la inceput dar este ignorata si se discuta la nesfarsit idei evident mai slabe. In general oamenii ce raspund mai tarziu sunt bine intentionati dar nu isi cunosc nivelul.

Asta nu se intampla si pe forumurile de pe topcoder. Acolo participantii au rating in functie de performanta in concursuri. Astfel comunitatea e structurata ca o meritocratie. Coderii cotati cu rosu sunt respectati. Daca cineva cu rating de peste 2200 a postat o replica probabil are dreptate si poti sa te concentrezi mai bine pe ceea ce a zis. Puteam sa filtrez rapid posturile interesante si educative. Daca nu a raspuns cineva cu rating rosu pe un thread probabil nu e interesant si trec mai departe. Cum informatia abunda pe internet, filtrarea continutului de calitate devine din ce in ce mai importanta.

Simt cateodata lipsa acestor ratinguri, mai ales in domenii care nu le cunosc la fel de bine ca si concursurile de algoritmica. Un exemplu ar fi discutiile despre economie. Acolo sunt multi care isi dau cu parerea, dar nu iti poti da seama usor care sunt surse credibile de informatie si care sunt oameni care vor sa fie si ei in pas cu moda.

Ar fi interesant de vazut in ce alte contexte ar fi utile.

Va spuneam in un blog post anterior despre interviul pe care l-am dat impreuna cu Mihai Stroe si Cristi Strat pentru Evenimentul Zilei. In articol nu au aparut raspunsurile interviurilor in totalitate. Si cum v-am promis, va redau pentru inceput interviul cu Mihai Stroe.

1. Scurta prezentare

Mihai Stroe a absolvit Facultatea de Calculatoare din Universitatea Politehnica din Bucuresti, unde a terminat si programul de Master. Experienta sa cuprinde participarea la numeroase concursuri nationale si internationale de programare intre 1995 si 2004, initial in calitate de concurent, iar apoi ca organizator. Mihai a inceput ca programator la Google in iunie 2004, dupa terminarea Master-ului. In cadrul companiei, a lucrat la cateva proiecte pentru imbunatatirea infrastructurii Google si a calitatii rezultatelor motorului de cautare.

Dupa aproape trei ani petrecuti la sediul principal din Mountain View, California, Mihai s-a transferat la biroul din Zurich in 2007. In prezent are functia de Technical Lead / Manager.

2. In Romania, un job la Google este insotit aproape intotdeauna de un soi de admiratie ce nu are nevoie de argumente. Cat de greu este de fapt sa ajungi acolo?

Selectia este foarte serioasa, si nu este usor sa obtii un job. Pe de alta parte, cred ca avem mai mult de 100 de angajati romani, iar vara aceasta am avut 20-30 de studenti romani care au facut stagii de trei luni la Google, venind de la universitati din tara sau din strainatate. Aceste cifre demonstreaza valoarea programatorilor romani.

3. Ce te motiveaza sa faci ceea ce faci?

Pentru mine, cea mai importanta motivatie este faptul ca proiectele la care lucrez sunt vizibile in exterior si ajuta milioane de utilizatori in fiecare zi. De exemplu, am adus imbunatatiri la motorul de cautare, si am dezvoltat functionalitate pentru Google Toolbar si pentru Google Chrome, noul nostru browser care a fost lansat sapatamana aceasta.

4. Este Google tinta ultima a oricarui programator? Se poate mai bine de atat?

Pentru mine este locul ideal. Oamenii cu care lucrez sunt foarte bine pregatiti. Proiectele sunt interesante. Daca avem idei care pot avea un impact puternic asupra companiei, suntem incurajati sa le dezvoltam. Bineinteles, recompensele sunt pe masura realizarilor si angajatii cu performante deosebite pot avansa repede in cariera. In plus, Google este una din companiile care influenteaza puternic dezvoltarea Internetului. In momentul de fata sunt convins ca peste 10 ani ma veti gasi tot la Google.

5. Stim chiar de la Google ca mediul de lucru este unul foarte relaxat. Nu cumva flexibilitatea asta inseamna o responsabilizare a angajatului?

Intr-adevar, mediul de lucru este flexibil - dar ritmul de dezvoltare este alert. In general lucram in echipe mici, de 3 pana la 10 angajati; proiectele mari sunt impartite in mai multe echipe. Angajatii sunt motivati si se sustin reciproc.

Accesul la informatie in cadrul companiei este foarte bine pus la punct. Astfel, imi este foarte usor sa aflu ce anume se intampla in oricare alt proiect, ceea ce imi permite sa contribui cu idei si sa identific persoane care m-ar putea ajuta in proiectele proprii.

In plus, creativitatea este incurajata; angajatii pot petrece 20% din timpul de lucru (de exemplu o zi pe saptamana) in cadrul unui alt proiect decat cel principal, la alegere. De asemenea, putem folosi acest timp pentru a dezvolta o idee proprie. In momentul in care este clar ca ideea va avea succes,
se formeaza o echipa care poate sa o realizeze. Aceasta strategie a condus la dezvoltarea unor proiecte importante, cum ar fi Google News.

Personal, am folosit aceasta flexibilitate pentru a incepe, dezvolta si conduce unul din proiectele la care lucrez, bazat pe o idee proprie. In momentul de fata, la acest proiect lucreaza 8 angajati.

Dupa ce ideea respectiva a devenit proiectul meu principal, 20% din timpul meu de lucru a ramas in continuare flexibil. M-am folosit de acest lucru pentru a organiza cursuri de pregatire pentru noii angajati si prezentari ale companiei la doua universitati din Romania.

6. Ce (mai) inseamna Romania pentru Mihai Stroe? Iti doresti sa te intorci?

Vizitez Romania foarte des; anul acesta voi avea probabil 7-8 vizite. Familia si o mare parte din prietenii mei sunt in Bucuresti, iar familia sotiei mele este la Cluj, deci avem legaturi puternice cu Romania. Pe termen lung sunt sanse mari sa ramanem in Elvetia - dar drumul de la Zurich la Bucuresti sau la Cluj nu este chiar atat de greu de parcurs...

7. Daca maine s-ar infiinta un birou Google in Romania, ai veni sa lucrezi aici?

As veni pentru cel putin 6-12 luni, sa ajut la formarea si pregatirea grupului din Romania.

8. Ce sfaturi i-ai da unui tanar roman care vrea sa lucreze la Google?

Depinde de pregatirea din momentul actual. De exemplu, pentru mai multi romani care au participat la concursuri internationale de programare, nu a fost extraordinar de dificil sa ajunga la Google - dar aceasta nu este o conditie necesara.

Cred ca o buna pregatire generala in informatica, mai ales in algoritmi si sisteme distribuite, impreuna cu un nivel foarte avansat de pregatire in unul din domeniile care ne intereseaza, sunt importante pentru succes.

Pentru mai multe detalii, puteti accesa www.google.com/jobs

Testarea pentru selectie este foarte serioasa, si unii candidati valorosi nu reusesc sa obtina o pozitie in cadrul companiei - dar asta nu inseamna ca ar trebui sa fie dezamagiti, exista si alte oportunitati.

9. Sunt convins ca foloseai motorul de cautare inainte sa intri in companie. Obiectiv vorbind, de ce e cel mai bun de pe piata?

Parerea mea este ca rezultatele cautarii pe Google sunt superioare rezultatelor produse de alte motoare de cautare. Motorul de cautare este cel mai important proiect din companie si avem un numar mare de echipe care aduc imbunatatiri.

Ca realizari importante, din ultima perioada, as remarca modul in care sunt combinate mai multe tipuri de informatie. De exemplu, pe www.google.com, rezultatele pentru interogarea "Marea Neagra" pot include pagini web, imagini si continut video.

Ca fapt divers, in 2004, dupa ce am fost acceptat pentru interviuri, am contactat cateva zeci de prieteni si i-am intrebat ce motor de cautare folosesc. Toti cei intrebati, fara exceptie, au raspuns "Google".

10. Cum crezi ca ar fi aratat lumea fara Google?

Google a avut contributii majore la dezvoltarea aplicatiilor Internet si la organizarea informatiei disponibile online. Cand spun aceasta, nu ma refer numai la motorul de cautare; am obtinut rezultate similare in mai multe domenii.

De exemplu, inainte de lansarea serviciului Gmail in 2004, principalele servicii de e-mail ofereau cativa MB de spatiu de stocare, iar cautarea era ineficienta. Gmail a schimbat aceste lucruri, oferind in momentul lansarii 1 GB de stocare (de cateva sute de ori mai mult) si perfectionand cautarea, iar in timp, celelalte servicii s-au adaptat.

Sunt convins ca Google Chrome va duce la progrese similare in domeniul browserelor. In viitor ne putem astepta la multe alte imbunatatiri.

Saptamana viitoare voi publica interviul cu Cristian Strat

Va propun o noua problema, trimiteti-mi ca si pana acum solutiile la cosminn at gmail.com, si neclaritatile legate de enunt in sectiunea de comentarii.

Se da o padure infinita in care copacii sunt dispusi in o grila laticeala (puteti sa va imaginati copacii ca punctele din ZxZ). Se cere sa se determine numarul maxim de vanatori care se pot pune in puncte din grila laticeala, astfel ca fiecare vanator sa poata vedea orice alt vanator direct. Inainte sa punem un vanator intr-un punct laticeal, taiem copacul deja existent acolo. Daca segmentul ce uneste punctele asociate a doi vanatori contine un alt punct laticeal, fie acesta ocupat de un copac sau un al treilea vanator, se considera ca acesti doi vanatori nu se pot vedea direct. De asemenea doi vanatori nu pot sta in acelasi punct laticeal.

Era o vreme cand uram drumurile lungi, mai ales primele zboruri de avion Romania/California si inapoi. Stai acolo 16 sau 20 de ore pe scaun amortesti si te uiti la niste filme pe un ecran mic pe care abia se vede. Asta daca ai noroc. Dar ultimele cateva drumuri m-au facut sa imi schimb parerea.

Pe drumul ce l-am facut recent in Seul am citit o carte care am cumparat-o de ceva vreme si tot statea necitita prin casa, Blink de Malcom Gladwell. E destul de tare, v-o recomand. Pe drumul inspre Disney Land, anul trecut am citit Freakonomics. Acum vreo doi ani, cand trebuia sa merg pe tren opt ore la Suceava la pregatirile lotului, mi-au venit idei de vreo cinci sau sase probleme noi pe care le-am propus mai tarziu la diverse concursuri. Cam toate erau pe aceiasi tema (teoria grafurilor, brute force si optimizari pe biti), dar le-am folosit la concursuri diferite :). Cand mergeam in Spania la sfarsitul anului I de facultate, mi-am amintit sapte probleme pe care nu stiam sa le rezolv in liceu. Cand m-am intors acasa le rezolvasem pe toate. Probabil mai pot gasi si alte exemple ...

In weekend sau dupa munca parca ai chestii mai bune sau interesante de facut decat sa citesti o carte sau sa te gandesti la niste probleme. De exemplu sa te mai odihnesti, sa socializezi sau sa citesti cateva articole "bytesized" pe internet. O calatorie parca te forteaza sa te concentrezi fiind imobilizat intr-o anumita masura si neavand distrageri.

Ati avut si voi experiente similare? Eu abia astept cate un drum lung ...

Circula pe messengere si prin bloguri exemple amuzante ale traducerii din limba romana a expresiilor de genul "Romania e frumoasa" in "Australia is beautiful". Mi se pare ca subiectul merita putin context si il va face mai putin hilar.

Abordarea Google pentru a rezolva problema traducerii de texte este una statistica . Se trece prin o gramda de texte traduse si se obtin modele statistice care dau niste probabilitati ca o bucata de text sa fie tradusa in alta bucata de text. Algoritmul de traducere e din ce in ce mai bun cu cat are mai multe date la dispozitie. Rezultatele evaluarilor arata ca Google Translate este la un nivel "state of the art" si daca o sa il comparati cu o gramada de alte programe de tradus(programe gratuite sau programe ce pot fi obtinute contra cost) veti putea vedea asta.

Algoritmii cei mai buni de traducere sunt inca foarte departe de coerenta unor vorbitori umani, dar ei sunt utili pentru a face internetul mai accesibil celor ce nu vorbesc engleza. Probabil daca stati sa cautati veti gasi o gramada de alte exemple in care traducerea unui text nu va fi cea buna, iar dintre acestea veti gasi cateva exemple in care traducerea are efecte comice. Cu timpul calitatea se va imbunatatii si exemplele respective vor fi din ce in ce mai putine. Pana atunci puteti folosi google translate ca ceea ce este: una dintre cele mai tari scule de traducere automata.

Update: Intre timp problema a fost sesizata intern si corectata. E misto ca se pot rezolva probleme de genul asta repede. Asta imi aminteste de feature-ul care a aparut pe youtube inspirat din un comic.

Cu ocazia aniversarii a 10 ani de la existenta Google, ziarul Evenimentul Zilei a scris un articol mai amplu cu acest subiect. Am fost contactat de unul dintre redactorii lor pentru a da un scurt interviu. La fel s-a intamplat si cu Cristi Strat si Mihai Stroe. Chiar daca redactorul nu a reprodus complet intrebarile si raspunsurile, ci doar a luat partile care i s-au parut lui mai interesante, articolul este unul foarte reusit. Asa cum vorbeam cu Radu Grigore, este unul dintre putinele articole de genul asta la care nu imi pun mainile in cap.

De multe ori cei ce scriu in ziare despre IT nu au legatura prea mare cu domeniul si fac confuzii mari.
Un exemplu: in articolul din Adevarul despre siteul infoarena, pe la sfarsitul articolului aparea un paragraf in care se spunea de cativa programatori din Galati care au salarii de 500 de euro. Informatia respectiva nu avea treaba cu tot restul articolului, si nici macar nu era interesanta pentru ca in Bucuresti programatorii decenti se asteapta la salarii in jur de 1000 de euro.

Eu cred ca intrebarile si raspunsurile din interviurile pentru Evenimentul Zilei sunt destul de interesante, mai ales pentru tipul de public pe care il are blogul infoarena. Mihai si Cristi au fost si ei de acord, asa ca le voi publica aici in urmatoarele zile.

Pana atunci puteti citi articolul din Evenimentul Zilei AICI

Proiectul pe care am inceput eu la Google acum aproape doi ani, a lansat relativ recent un widget pentru detinatorii de siteuri, care face paginile de erori 404 ceva mai utile. Deocamdata widgetul e in faza experimentala. El incearca sa vada daca ati facut o greseala la tastare si sa o corecteze oferindu-va un URL corect cat mai apropiat de cel tastat. De asemenea widgetul mai are un link spre sitemap, unul spre directorul superior si o casuta de cautare ce contine sugestii pentru cautare.

Proiectul a fost pornit de Mihai Stroe ca un proiect de 20% . Acest proiect e unul de suflet pentru mine, prin el am cunoscut mult din infrastructura Google, am lucrat cu cativa oameni foarte buni , si am vazut cum se duce la Google un proiect de la faza de prototip pana la cateva lansari oficiale.

La multe succese in continuare Mihai si echipei!

Update Acum ca ati folosit putin Chrome poate ati remarcat pagina de erori DNS sau 404. Aceasta pagina e si ea o aplicatie a proiectului de care va ziceam.