== include(page="template/taskheader" task_id="placare") ==

Poveste şi cerinţă...

O suprafaţă dreptunghiulară de înălţime $N$ şi lăţime $M$ unităţi  trebuie acoperită perfect (placată) prin utilizarea unor plăci de formă dreptunghiulară de dimensiune $1 x P$ sau $P x 1$, unde $P$ este un număr natural nenul. Suprafaţa dată poate fi privită ca un caroiaj cu $NxM$ pătrăţele egale cu unitatea.
O placare corectă a suprafeţei iniţiale se memorează într-un fişier text folosind următoarele convenţii de codificare:
* pe prima linie se precizează  dimensiunile $N$ şi $M$ ale suprafeţei;
* o placă dreptunghiulară de lăţime $P$ este codificată prin numărul natural $P$, iar o placă de înalţime $P$ se codifică prin numărul întreg $–P$;
* convenim că placa având ambele dimensiuni egale cu unitatea să se codifice cu valoarea $1$;
* pe fiecare din cele $N$ linii ale codificării se află câte un şir de valori întregi reprezentând, în ordine de la stânga la dreapta, codurile plăcilor care se găsesc amplasate începând de la respectiva linie;
* codul $P$ strict mai mare ca $1$ al unei placi orizontale apare o singură dată pe linia corespunzătoare pe care se află placa, iar codul $–P$ al unei plăci verticale va apare o singură dată şi anume pe prima linie de la care placa respectivă este amplasată în jos pe o anumita coloană a suprafeţei;
* dacă pe o anumită linie a suprafeţei nu există astfel de coduri de plăci, atunci pe respectiva linie din fişier este o singură valoare de $0$.
Folosind codificarea unei placări a suprafeţei iniţiale, se poate determina imaginea acestei placări sub forma unui tablou bidimensional $A$, cu $N$ linii şi $M$ coloane, unde {$A{~ij~}$} = valoarea absolută a codului plăcii care se suprapune peste pătrăţelul de pe linia $i$ şi coloana $j$.
 

h2. Date de intrare