Fişierul intrare/ieşire:placare.in, placare.outSursăOJI 2009, clasa a 9-a
AutorRadu VisinescuAdăugată degabitzish1Gabriel Bitis gabitzish1
Timp execuţie pe test0.1 secLimită de memorie4736 kbytes
Scorul tăuN/ADificultateN/A

Vezi solutiile trimise | Statistici

Placare

O suprafaţă dreptunghiulară de înălţime N şi lăţime M unităţi trebuie acoperită perfect (placată) prin utilizarea unor plăci de formă dreptunghiulară de dimensiune 1xP sau Px1, unde P este un număr natural nenul. Suprafaţa dată poate fi privită ca un caroiaj cu NxM pătrăţele egale cu unitatea. O placare corectă a suprafeţei iniţiale se memorează într-un fişier text folosind următoarele convenţii de codificare:

  • pe prima linie se precizează dimensiunile N şi M ale suprafeţei;
  • o placă dreptunghiulară de lăţime P este codificată prin numărul natural P, iar o placă de înalţime P se codifică prin numărul întreg –P;
  • convenim că placa având ambele dimensiuni egale cu unitatea să se codifice cu valoarea 1;
  • pe fiecare din cele N linii ale codificării se află câte un şir de valori întregi reprezentând, în ordine de la stânga la dreapta, codurile plăcilor care se găsesc amplasate începând de la respectiva linie;
  • codul P strict mai mare ca 1 al unei placi orizontale apare o singură dată pe linia corespunzătoare pe care se află placa, iar codul –P al unei plăci verticale va apare o singură dată şi anume pe prima linie de la care placa respectivă este amplasată în jos pe o anumita coloană a suprafeţei;
  • dacă pe o anumită linie a suprafeţei nu există astfel de coduri de plăci, atunci pe respectiva linie din fişier este o singură valoare de 0.

Folosind codificarea unei placări a suprafeţei iniţiale, se poate determina imaginea acestei placări sub forma unui tablou bidimensional A, cu N linii şi M coloane, unde Aij = valoarea absolută a codului plăcii care se suprapune peste pătrăţelul de pe linia i şi coloana j.

Cerinţă

Cunoscând codificarea unei placări corecte a suprafeţei date să se obţină imaginea acestei placări (matricea de valori corespunzătoare codificării suprafeţei).

Date de intrare

Fişierul de intrare placare.in va avea pe prima linie valorile naturale N si M, separate printr-un spaţiu, unde N este înălţimea suprafeţei, M este lăţimea suprafeţei. Pe fiecare din următoarele N linii se află un şir de valori întregi, separate prin câte un spaţiu, reprezentând codificarea respectivei linii a placării.

Date de ieşire

În fişierul de ieşire placare.out se va tipări tabloul bidimensional ce reprezintă imaginea placării, compus din N linii, pe fiecare dintre ele aflându-se M valori naturale separate prin câte un spaţiu, cu semnificaţia din enunţ.

Restricţii şi precizări

  • 1 ≤ N, M ≤ 300
  • pentru 80% din teste 1 ≤ N, M ≤ 100
  • dimensiunea P sau –P a unei plăci este aleasă astfel încât acoperirea obţinută să nu depăşească înălţimea N sau latimea M a suprafeţei.
  • datele din fişierul de intrare sunt corecte în sensul că reprezintă codificarea unei acoperiri a zonei dreptunghiulare de dimensiuni N şi M.

Exemplu

placare.inplacare.out
4 4
-4 1 1 1
1 2
2 1
3
4 1 1 1
4 1 2 2
4 2 2 1
4 3 3 3
placare.inplacare.out
3 2
-3 -2
0
1
3 2
3 2
3 1

Explicaţie

Pentru primul exemplu, valoarea -4 codifică o placă de înălţime 4 şi laţime 1 plasată începând din pătratul de coordonate (1,1) şi pînă în pătratul de coordonate (4,1). Valoarea 3 de pe ultima linie a codificării desemnează o placă de lăţime 3 şi înălţime 1, plasată orizontal, începând din pătrăţelul de coordonate (4,2).

Trebuie sa te autentifici pentru a trimite solutii. Click aici

Cum se trimit solutii?

remote content