Adi Carcu imi zicea ca in '99 au inceput sa se dea probleme la baraj pentru care rezultatul era o combinare. La a doua problema de genul asta, multi dintre concurenti au generat triunghiul lui Pascal si au cautat rezultatele din exemplu in el. Astfel ei au rezolvat o problema de dificultate medie in cateva minute.

Alta problema interesanta e determinarea _numarului de permutari fara puncte fixe_. Problema are o solutie draguta folosind programare dinamica dar rezultatul e foarte apropiat de $n!/e$ si astfel prin variarea dimensiunii intrarii poti sa rezolvi problema foarte repede.  {*FIXME: nu am inteles :)*}

Alta problema interesanta e determinarea _numarului de permutari fara puncte fixe_. Problema are o solutie draguta folosind programare dinamica. Totusi poate fi rezolvata altfel urmand schimbarea rezultatului o data cu variarea lui n, si se observa destul de usor ca poate fi folosita formula {[n!/e + 1]}.

In 2006 s-a dat la lot determinarea numarului de acoperiri cu dominouri a unui diamant aztec (http://mathworld.wolfram.com/AztecDiamond.html). Formula e foarte simpla $2^n(n+1)/2^$ insa demonstratia solutiei e foarte complicata - implica folosirea de permanenti apoi transformarea lor in determinanti folosind numere complexe. Probabil nici baietii din lotul national de matematica nu s-ar descurca cu o problema de genul asta. Surprinzator, mare parte din concurentii de la concursul respectiv au rezolvat-o perfect. Unul dintre cei care nu a rezolvat-o, a fost Adrian Vladu, care, in loc sa incerce sa ghiceasca formula, a incercat sa gaseasca rezolvarea matematica. {*FIXME: reformuleaza fraza urmatoare. E un fel de gand personal amestecat cu o informatie*} Inca imi pare rau ca am fost in comisie si nu m-am uitat mai atent pe problema respectiva pentru ca o vazusem inainte in faza de documentare pentru articolele mele cu 'probleme de acoperire':implica-te/scrie-articole si stiam ca nu poate fi rezolvata decat prin ghicirea rezultatului.