Creearea unei probleme pentru un concurs de programare nu e o munca usoara. De aceea nu ma surprinde cand vad ca la un concurs apare printre probleme una de formula. Totusi nu imi place cand se da o asemenea problema. Un motiv ar fi lipsa de originalitate, e foarte probabil ca problema a fost luata din o carte de matematica. Alt motiv ar fi ca nu testeaza partea de programare la olimpiada de informatica, de obicei programele ce rezolva problemele astea sunt foarte simple implicand doar o instructiune de scriere si una de citire. Cateodata mai ai nevoie sa si implementezi numere mari dar cam atat. Al treilea motiv e ca  nu departajeaza elevii intre ei dupa valoarea sau ideile lor, ci mai mult randomizeaza rezultatele, pentru ca unele formule sunt foarte greu de gasit pe cale matematica, dar sunt mai usor de ghicit.

Creearea unei probleme pentru un concurs de programare nu e o munca usoara. De aceea nu ma surprinde cand vad ca la un concurs apare printre probleme una de formula. Totusi nu imi place cand se da o asemenea problema. Un motiv ar fi lipsa de originalitate, e foarte probabil ca problema a fost luata din o carte de matematica. Alt motiv ar fi ca nu testeaza partea de programare, de obicei programele ce rezolva problemele astea sunt foarte simple implicand doar o instructiune de scriere si una de citire (cateodata mai ai nevoie sa si implementezi numere mari dar cam atat). Al treilea motiv e ca  nu departajeaza elevii intre ei dupa valoarea sau ideile lor, ci mai mult randomizeaza rezultatele, pentru ca unele formule sunt foarte greu de gasit pe cale matematica, dar sunt mai usor de ghicit.

Pentru a gasi formula ce ne rezolva problema, ne uitam la cateva rezultate mici si sa incercam sa ghicim cum arata formula ce le genereaza.

Daca formula e ceva mai complicata decat un polinom, putem sa speram ca sirul solutiilor e caracterizat de o recurenta liniara, si astfel putem folosi din nou rezolvarea de sisteme de ecuatii lineare pentru a afla coeficientii recurentei.

In 2006 s-a dat la lot determinarea numarului de acoperire cu dominouri a unui diamant aztec (http://mathworld.wolfram.com/AztecDiamond.html). Formula e foarte simpla 2^n(n+1)/2^. Dar demonstratia solutiei e foarte complicata, ea implica folosirea de permanenti apoi transformarea lor in determinanti folosind numere complexe. Probabil nici baietii din lotul national de matematica nu s-ar descurca cu o problema de genul asta. Surprinzator, mare parte din concurentii de la concursul respectiv au rezolvat-o perfect. Unul dintre cei care nu a rezolvat-o, a fost Adrian Vladu, care in loc sa incerce sa ghiceasca formula, a incercat sa gaseasca rezolvarea matematica. Inca imi pare rau ca am fost in comisie si nu m-am uitat mai atent pe problema respectiva pentru ca o vazusem inainte in faza de documentare pentru articolele mele cu 'probleme de acoperire':implica-te/scrie-articole .