Despre hackeri vs. teoreticieni

Octavian Costache
28 februarie 2012

Context
Vorbeam cu Cosmin zilele astea despre cum ai putea să îţi dai seama că un olimpic are stofă de antreprenor sau nu.

Cu toţii ştim că oamenii de la olimpiade sunt foarte inteligenţi, foarte capabili, programatori excelenţi. Cu toate astea mulţi dintre ei nu sunt deloc potriviţi pentru a fi antreprenori. De ce? Există vreun semn după care ai putea să îi identifici?

O mică generalizare :-)
Concluzia la care am ajuns este că olimpicii se împart în două categorii.

Prima, oameni care au ajuns la olimpiadă pentru provocările intelectuale pe care concursul le oferă. Rezolvă probleme, dovedesc că sunt inteligenţi, le place competiţia. Codează, dar numai pentru a rezolva probleme şi pentru a se pregăti pentru olimpiadă. Pentru ei concursul este un scop, nu doar un mijloc. Fac informatică pentru că sunt inteligenţi, le plac concursurile şi provocările intelectuale.

A doua categorie sunt cei care codează şi în afara pregătirilor pentru olimpiadă. Le place informatica nu doar pentru că rezolvă probleme, ci pentru că le permite să îşi construiască propriile jucării pe calculator. Oameni care se folosesc de faptul că sunt calculatorişti ca să îşi atingă alte scopuri, să facă bani din freelancing, să construiască tool-uri, să facă pagina liceului, whatever.

Sunt oameni care descoperă eventual că este foarte satisfăcător să faci calculatorul să facă ce vrei tu şi care realizează că extrem de rar în viaţa reală rezolvi probleme de flux-maxim.

Nişte exemple
Eu am început să învăţ BASIC ca să pot desena o maşină pe HC-91-ul pe care îl aveam. Am ajuns la olimpiadă pentru că mi-era lene să învăţ teorii la fizică. În paralel îmi plăcea mult să fac pagini web (şi făceam şi nişte bani ca să mă duc la munte :-) ). Participam la concursuri pentru că era interesant, dar recunosc că nu mă intrigă puzzle-urile.

Doizece există doar pentru că, spre deosebire de ceilalţi trei oameni care au făcut acelaşi proiect de “jocuri online multiplayer” la cursul de Ingineria Programării, eu am fost singurul care chiar l-am lansat public şi am continuat să lucrez la el pentru că îmi plăcea să fac asta.

Infoarena există pentru că deşi Cristi l-a construit pentru Infoeducaţie, a decis că ar fi cool să îl folosească şi alţii, şi în timpul liber făcea tot felul de alte proiecte ca freelancer.

O amică de-a mea a făcut un tool pentru ca amicii ei să poată alege şi să poată vota playlist-ul pentru petrecerea de ziua ei. O pierdere de timp? Poate. Dar o lecţie foarte utilă în care a învăţat cum e să lansezi ceva în public, cum e să ai utilizatori care să nu înţeleagă butoane, cum e să încerci să faci un UI, cum e să programezi şi altceva decât biologie computaţională.

Încearcaţi şi voi să construiţi nişte chestii. Orice crezi tu că ar trebui să existe în lume. Orice simţi tu că ai nevoie, cât de stupid ar fi şi oricât de greu de folosit crezi că e.

Concluzie
Pentru un olimpic programarea este de multe ori un scop în sine.

Pentru un antreprenor însă programarea este doar o unealtă pe care o foloseşte în alte scopuri, să construiască chestii, să facă bani, să îşi construiască jucării.

Tu pentru ce foloseşti programarea?