*De ce?*

- Considerăm nenaturală separarea tematică tradiţională a Olimpiadei şi concursurilor din România. Pe parcursul pregătirii şi ascensiunii unui concurent, diferenţa ar trebui să se facă la dificultate si profunzime, nu la diversitatea subiectelor atinse. Credem că acest lucru se poate realiza în cadrul unui unic set de probleme, bine echilibrat. Un concurs de calitate ar trebui să fie o provocare comparabilă pentru un profesor şi pentru elevul său. Recunoaştem că acest ideal este foarte greu de atins, dar aceasta este direcţia către care tindem.

- Credem că un set echilibrat de probleme poate fi o provocare adecvată atât pentru un concurent începător cât şi pentru unul experimentat, tematica atinsă nefiind un impediment. Considerăm, din acest punct de vedere, nenaturale limitele impuse de programa tradiţională a Olimpiadei.

- Această unificare tematică în cadrul unui ciclu de invăţământ conduce la un număr mai restrâns de probleme necesare, ceea ce ne-ar permite să ne concentrăm pe calitatea acestora. Din punctul nostru de vedere, stilul şi calitatea problemelor de algoritmică constituie un subiect sensibil şi deosebit de important, pe marginea căruia trebuie purtată o discuţie amplă la nivel de comunitate. Dar despre asta, mai tarziu Ş).

- Ridicarea acestor limite stimulează în timp creşterea calităţii problemelor, o temă prioritară din punctul nostru de vedere.

- Vasta majoritate a ţărilor care au o cultură puternică în informatică a adoptat acest model chiar în cadrul Olimpiadelor Naţionale, lucru care ne confirmă beneficiile unui format unificat. Exemplul cel mai accesibil şi relevant pe care îl oferim este Polonia (link la main), care menţine standarde foarte ridicate în tot ce înseamnă competiţii de algoritmică fie că e vorba de problemele propuse, rezultate la competiţii internaţionale sau modul în care leagă aceste lucruri de cercetarea ştiinţifică. Rusia, China, SUA, Japonia şi Croaţia continuă lista ţărilor care nu separă Olimpiada Naţională în funcţie de clasă.

- Vasta majoritate a ţărilor care au o cultură puternică în informatică a adoptat acest model chiar în cadrul Olimpiadelor Naţionale. Exemplul cel mai accesibil şi relevant pe care îl oferim este Polonia (link la main), care menţine standarde foarte ridicate în tot ce înseamnă competiţii de algoritmică fie că e vorba de problemele propuse, rezultate la competiţii internaţionale sau modul în care leagă aceste lucruri de cercetarea ştiinţifică. Rusia, China, SUA, Japonia şi Croaţia continuă lista ţărilor care nu separă Olimpiada Naţională în funcţie de clasă.