Miruna învaţă şah. Ea a ajuns la piesa tură şi a înţeles că aceasta se poate deplasa doar pe orizontală sau pe verticală. De asemenea, ştie deja că dacă o altă piesă se află în calea unei ture aceasta poate fi atacată.
Miruna i s-a părut că este prea simplă teoria mutării unei ture şi şi-a imaginat următoarea problemă:

Pe o tablă de şah $N * N$ ea aşază la întâmplare $K$ ture. Ea doreşte să mute turele astfel încât, la finalul mutărilor, nicio tură să nu poată ataca altă tură.

Pe o tablă de şah $N * N$ ea aşază la întâmplare $K$ ture. Nu poate pune $2$ ture în aceeaşi căsuţă (poziţie pe tablă). Ea doreşte să mute turele astfel încât, la finalul mutărilor, nicio tură să nu poată ataca altă tură.

După mai multe încercări fetiţa şi-a propus să determine numărul minim de mutări necesare pentru a obţine aşezarea finală a turelor.
Întrucât turele Mirunei sunt mai vechi şi cam împiedicate, ele se pot deplasa doar cu câte o căsuţă (la stânga, dreapta, în sus sau în jos) la fiecare mutare. O tură nu poate sări peste o altă tură şi nici nu poate părăsi tabla de şah.