Fie $M$ o mulţime de numere întregi şi $X$ un număr întreg. Un algoritm în general incorect pentru a determina o submulţime a lui $M$ care are suma $X$ este următorul:
1. Dacă $X$ este 0, algoritmul a avut succes.

2. Altfel găsim cel mai mare element $Y$ din $M$ cu proprietatea că $Y$ este mai mic sau egal cu $X$. Dacă acest număr nu există algoritmul, eşuează (X fiind nenul). Dacă acest număr există, îl aducem pe $X$ la valoarea $X - Y$ şi reluăm pasul $1$.

2. Altfel găsim cel mai mare element $Y$ din $M$ cu proprietatea că $Y$ este mai mic sau egal cu $X$. Dacă acest număr nu există algoritmul eşuează (X fiind nenul). Dacă acest număr există, îl aducem pe $X$ la valoarea $X - Y$ şi reluăm pasul $1$.

Numim numărul $X$ *norocos* relativ la mulţimea $M$ dacă algoritmul de mai sus se încheie cu succes pentru $X$ şi $M$.