Să considerăm o subsecvenţă s{~ij~} = (s{~i~},s{~i+1~},...,s{~j~}) şi să notăm cu $min${~ij~} şi $max${~ij~} cel mai mic, respectiv cel mai mare număr din subsecvenţă. Subsecvenţa respectivă constituie un interval dacă ea conţine toate numerele naturale cuprinse între $min${~ij~} şi $max${~ij~}.
Cu substanţele din secvenţa s se vor efectua diferite experimente. În timpul unui experiment pot reacţiona două substanţe alăturate s{~i~} şi s{~i+1~} doar dacă numerele lor de ordine sunt consecutive. În urma reacţiei se obţine o nouă substanţă, formată din substanţele care au reacţionat, notată (s{~i~},s{~i+1~}). Mai mult, substanţele obţinute pot reacţiona dacă ele sunt alăturate, iar prin reunirea subsecvenţelor de substanţe ce le compun se obţine un interval.
Experimentul este declarat reuşit dacă în final, urmând regulile de mai sus, se obţine o singură substanţă formată din toate cele $N$ substanţe din secvenţa S, aceasta fiind declarată stabilă.

De exemplu, pentru $N$=$6$ substanţe şi secvenţa S=({$6$}, $3$, $2$, $1$ ,$4$ ,$5$ ) se poate proceda astfel:

De exemplu, pentru $N$={$6$} substanţe şi secvenţa S=({$6$}, $3$, $2$, $1$, $4$, $5$ ) se poate proceda astfel:

|_. Etapa |_. Acţiune |_. Configuraţie |
|1 |Secvenţa iniţială | 6 3 2 1 4 5 |