Fişierul de intrare $hanoi2.in$ ...

Fişierul *hanoi.in* are următoarea structură:
 
* Pe prima linie un număr natural d. Valori posibile 1, 2 sau 3 şi reprezintă numărul tijei destinaţie, pe care se vor grupa discurile în final în ordinea mărimii lor.
* Pe a doua linie trei numere naturale n1 n2 n3 separate prin câte un spaţiu, reprezentând numărul de discuri existente pe tija 1, tija 2 respectiv tija 3.
* Pe a treia linie n1+n2+n3 numere naturale separate prin câte un spaţiu. Primele n1 numere reprezintă dimensiunea discurilor de pe prima tijă. Următoarele n2 numere reprezintă dimnesiunea discurilor de pe a doua tijă, iar următoarele n3 numere reprezintă discurile de pe ultima tijă. Discurile sunt enumerate începând de la bază.
 
 

h2. Date de ieşire

În fişierul de ieşire $hanoi2.out$ ...

Fişierul *hanoi.out* are următoarea structură:
Pe fiecare linie a fişierului se va scrie câte o mutare în ordinea efectuărilor lor. Fiecare mutare constă dintr-o pereche de numere naturale a b cu semnificaţia: „discul din vârful tijei a se mută pe tija b”
Pe ultima linie a fişierului de ieşire se va tipări perechea de numere 0 0.
 

h2. Restricţii
* $... ≤ ... ≤ ...$

* 1 ≤ a, b, d ≤ 3
* 1 ≤ dimensiunea unui disc ≤ 32000
* 2 ≤ n1+n2+n3 ≤ 18
* În configuraţia iniţială, pot fi şi tije goale, adică valorile n1, n2, n3 pot avea valoare 0.
* Rezolvarea problemei nu este unică. Se acceptă orice soluţie corectă, chiar dacă există mutări inutile. De exemplu:
** a b urmat de b a
** a a
 
 

h2. Exemplu
table(example). |_. hanoi2.in |_. hanoi2.out |