p<>. Pentru a preciza poziţia unui elicopter pe teren este suficient să cunoaştem linia şi coloana vărfurilor ipotenuzei şi poziţia vârfului deasupra (codificată prin $1$) sau dedesubtul ipotenuzei (codificată prin $-1$). Pentru exemplu, elicopterul din stânga sus este dat prin $(1, 1), (3, 3)$ şi $-1$, cel din dreapta sus prin $(1, 9), (5, 5)$ şi $1$, cel din stânga jos prin $(5, 1), (6, 2)$ şi $1$, iar cel din dreapta jos prin $(5, 9), (6, 8)$ şi $1$.
 Un elicopter se consideră că a aterizat greşit, dacă triunghiul format sub el (definit mai sus) are mai mult de jumătate din pătrăţele afectate de umbră.

 Administratorul terenului de fotbal doreşte să determine numărul $N1$ de elicoptere, care nu afectează nici un pătrăţel din teren şi numerele de ordine al elicopterelor, care au aterizat greşit în ordine crescătoare: $e1, e2, ..., eN2$, ştiind că există $k$ elicoptere codificate prin numerele $1, 2, ..., k$.

 Administratorul terenului de fotbal doreşte să determine numărul $N1$ de elicoptere, care nu afectează nici un pătrăţel din teren şi numerele de ordine al elicopterelor, care au aterizat greşit în ordine crescătoare: $e$~$1$~, $e$~$2$~, ..., $e$~$N2$~, ştiind că există $k$ elicoptere codificate prin numerele $1, 2, ..., k$.

h2. Cerinţă

h2. Date de ieşire

Fişierul $acces.out$ conţine $Q$ linii. Pe linia $p (1 ≤ p ≤ Q)$ se află un număr natural $k$~$p$~ reprezentând răspunsul la cea de-a $p$-a întrebare.

Fişierul de ieşire elicop.out va conţine două linii: prima linie numărul $N1$ de elicoptere, pe care nu afectează nici un pătrăţel din teren, a doua linie cu numerele naturale $N2$, $e$~$1$~, $e$~$2$~, ..., $e$~$N2$~ separate prin câte un spaţiu, în ordine crescătoare.

h2. Restricţii