h2. Qmatrix
De remarcat în primul rând faptul că matricea A de dimensiuni N x N care se generează nu poate fi memorată. Dar nici nu este nevoie. În schimb, se construiesc două matrice L şi C având fiecare 10 linii şi N coloane, în care

L[ c ][ i ] = numărul valorilor de c (c=0..9) aflate pe linia i din matricea A
C[ c ][ i ] = numărul valorilor de c (c=0..9) aflate pe coloana i din matricea A

L[ c ][i] = numărul valorilor de c (c=0..9) aflate pe linia i din matricea A
C[ c ][i] = numărul valorilor de c (c=0..9) aflate pe coloana i din matricea A

Cele două matrice se construiesc chiar la generarea elementelor matricei A, pentru că dacă A(i,j)=c, atunci rezultă că la linia i se află cifra c şi la coloana j se află cifra c.

Pornind de la cele două matrice L şi C, se construiesc apoi în aceleaşi două matrice sumele parţiale, adică pentru fiecare c=0..9 şi i=1..N,  L[ c ][ i ] va memora numărul de valori egale cu c aflate pe primele i linii din matricea A. Similar, C[ c ][ i ] va memora numărul de valori egale cu c aflate pe primele i coloane din matricea A.

Pornind de la cele două matrice L şi C, se construiesc apoi în aceleaşi două matrice sumele parţiale, adică pentru fiecare c=0..9 şi i=1..N,  L[c][i] va memora numărul de valori egale cu c aflate pe primele i linii din matricea A. Similar, C[c][i] va memora numărul de valori egale cu c aflate pe primele i coloane din matricea A.

Pentru fiecare interogare se va răspunde apoi în timp logaritmic căutând binar linia sau coloana pe care se află o anumită cifră.