* http://acm.pku.edu.cn
* http://acm.zju.edu.cn
* http://ace.delos.com/usacogate
* http://www.oi.edu.pl/php/show.php?ac=e100000 (Site cu problemele polonezilor - o resursa foarte buna de pregatire, desi nu detine evaluator online)
* http://www.oi.edu.pl/php/show.php?ac=e100000 (Site cu problemele polonezilor - o resursa foarte buna de pregatire, desi nu detine evaluator online)
h3. Pregatirea psihica
Dupa cum s-a mai zis, este cunoscut faptul ca o atitudine mentala pozitiva este cheia succesului in cele mai multe situatii. Din nefericire, unii concurenti incep proba cu un moral nu tocmai ridicat. Iata cateva din falsele probleme cu care se confrunta anumiti concurenti:
* _Participa si X, care e mai bun ca mine, deci nu am nici o sansa sa castig!_
Fals! Nu s-a demonstrat ca X este mai bun, cel mult a obtinut rezultate mai bune pana acum si poate avea sanse mai mari. Problemele din concursul curent sunt aceleasi pentru toti, conditiile de desfasurare sunt aceleasi si antecedentele nu conteaza. Totul se reia de la zero. In plus, participarea la un concurs puternic poate aduce mai multa experienta pentru viitor. Pentru a ajunge la valoarea necesara castigarii unor concursuri, trebuie sa participati la cat mai multe si sa le tratati cu seriozitate.
* _Am obtinut prea putine puncte in prima zi, nu mai am nici o sansa la premii!_
Problemele de la concursurile cu mai multe probe sunt, in general, destul de dificile. De multe ori, la Olimpiada Nationala sau la concursurile internationale, obtinerea a jumatate din punctele puse in joc inseamna castigarea unui premiu. Daca in prima zi rezultatele obtinute sunt nesatisfacatoare, un rezultat foarte bun in ziua a doua poate aduce premiul dorit. In ultimii ani pentru intrarea in lotul national largit, la barajele de selectie, a fost suficienta obtinerea a mai putin de 200 puncte, dintre cele 600 posibile.
* _Nu sunt suficient de bine pregatit!_
Aceasta apreciere este, uneori, mai realista. Totusi, trebuie sa stiti ca o foarte mare importanta o are inspiratia de moment sau norocul (poate problemele vor fi similare cu unele rezolvate anterior). Evident, optimismul exagerat poate, la randul sau, sa fie daunator. Cel mai bine ar fi sa adoptati atitudinea cea mai potrivita pentru propria personalitate. Veti observa, in timp, care este aceasta.
* _Problema asta e grea si n-am s-o pot rezolva perfect, asa ca nu ma mai apuc deloc de ea!_
Este usor sa fii printre cei mai buni atunci cand concursul este usor. Mai greu e sa fii cel mai bun atunci cand concursul este dur, pentru ca atunci intervine - inevitabil - dramul de noroc al fiecaruia. Niciodata insa nu se poate invoca greutatea concursului drept o scuza pentru un eventual esec. Concursul este la fel de greu pentru toti. Se poate intampla, mai ales daca probele dureaza mai multe zile (2-3) ca nici unul din concurenti sa nu acumuleze mai mult de 50-60% din punctajul maxim. Totusi, aceasta nu inseamna ca ei nu sunt bine pregatiti; mai mult, unul dintre ei trebuie sa fie primul. Asadar, niciodata nu trebuie adoptata o strategie de genul acesta. Nu trebuie sa va impacientati daca vi se intampla sa nu aveti o idee geniala de rezolvare a unei probleme. Nu va cere nimeni sa faceti perfect o problema, ci numai sa prezentati o solutie care sa acumuleze cat mai multe puncte. Evident, prima varianta este intotdeauna preferabila, dar nu obligatorie. De multe ori se intampla ca un elev sa gaseasca o solutie cat de cat buna la o problema si, macar ca stie ca nu va lua punctajul maxim, ci doar o parte, sa renunte sa caute o solutie mai eficienta, deoarece timpul pierdut astfel ar aduce un castig prea mic si ar putea fi folosit la rezolvarea altor probleme. Desigur, daca nu faci toate problemele perfect, nu mai poti fi sigur de locul I, pentru ca altcineva poate sa te intreaca. Dar pe de alta parte, locul pe care te clasezi conteaza numai la etapa nationala a olimpiadei sau la concursurile internationale. In rest, important e numai sa te califici, adica sa intri in primele cateva locuri.
Pregatirea psihica nu are legatura numai cu concursul propriu-zis. O atitudine mentala pozitiva, de invingator, este utila pe tot timpul pregatirii pentru concursuri.
h3. Organizarea globala a pregatirii
Acest aspect poate contribui la obtinerea unor rezultate excelente. O parte foarte importanta a unei pregatiri sistematice consta in elaborarea unei liste cu metodele si tehnicile cunoscute si necunoscute, punctele slabe, etc. Lista trebuie sa contina algoritmii care apar in mod frecvent in cadrul problemelor de concurs, problemele care apar la implementare, la organizarea timpului in concurs, etc. Continului listei se modifica in timp; o parte din algoritmii necunoscuti sunt invatati si devin cunoscuti, se descopera noi puncte slabe, se evidentiaza existenta unor algoritmi necunoscuti care trebuie invatati, etc. Aceasta este o modalitate excelenta de a masura progresul si de a gasi noi directii de urmat in pregatire.
h3. Simularea unor probe de concurs
Cea mai potrivita modalitate de pregatire pentru a face fata unei situatii este simularea ei, adica tratarea unei situatii asemanatoare. Acest principiu este valabil in orice tip de competitie, aplicandu-se si in domeniul concursurilor de programare. Daca va pregatiti pentru un concurs, citirea unor carti nu este suficienta! Trebuie sa va analizati comportamentul in situatii similare. Situatia cea mai asemanatoare unui anumit concurs este un alt concurs de acelasi tip. Participarea la N concursuri creste sansele obtinerii unui rezultat mai bun la al N+1-lea.
Concursurile de pe internet sunt destul de dese si sunt organizate foarte bine. Din nefericire, nivelul de dificultate al acestor concursuri nu este intotdeauna cel dorit de cel care se pregateste. O posibilitate de simulare a unui concurs este rezolvarea problemelor de la o editie precedenta! De exemplu, cineva care se pregateste pentru Olimpiada Nationala ar trebui sa rezolve problemele date la Olimpiada Nationala din anul anterior la clasa respectiva (exista si cazuri in care simulari de acest tip nu sunt foarte concludente; de exemplu, intre 2000 si 2001 programa scolara a suferit cateva variatii, care s-au reflectat in tipul problemelor de la clasa a X-a). Pentru ca simularea sa reflecte cat mai bine realitatea, problemele se rezolva in timpul stabilit, fara pauze, la prima citire (sau, daca au fost citite anterior, nu se recitesc in zilele premergatoare simularii). Experienta obtinuta este apropiata de cea a concursului propriu-zis, dar lipseste stresul care apare, inevitabil, in timpul competitiei. Este important ca, dupa fiecare simulare sau concurs real, sa va analizati comportarea si sa invatati din eventualele greseli de abordare (de exemplu, puteti ajunge la concluzii de genul _Aceasta problema trebuia abordata prima_ sau _Nu am citit integral enuntul si am rezolvat o alta problema_). Concluziile analizei duc la detectarea actiunilor necesare pentru a imbunatati situatia.
In plus, se recomanda notarea celor mai frecvente greseli de implementare si examinarea periodica a listei (inclusiv in timpul depanarii programelor, in cadrul simularii concursurilor); in acest fel, greselile respective vor disparea in timp.
h3. Discutiile cu alti elevi si profesori
Puteti invata foarte mult de la profesori, si in special de la elevi mai experimentati! Exista foarte multe exemple de elevi pentru care a contat foarte mult pregatirea individuala, dar exista unii care au fost ajutati de pregatirea organizata, in grupuri de elevi, sub indrumarea unor profesori cu preocupari de acest gen. In cadrul pregatirilor de acest tip se discuta algoritmi, se propun probleme spre rezolvare, se discuta diversele modalitati de rezolvare, se obtin mai multe informatii despre concursuri, etc. In plus, elevii aduc in discutie diverse probleme cu care s-au intalnit in cadrul pregatirii individuale. Daca doriti sa participati la astfel de pregatiri, trebuie sa luati legatura cu alti elevi interesati de concursuri, sau cu profesori care se ocupa de pregatirea elevilor pentru olimpiade. In prezent se organizeaza pregatiri la nivel de liceu, oras, judet, etc. in anumite zone. Astfel de pregatiri cresc valoarea tuturor participantilor, deci sunt foarte importante. Pregatirile organizate au luat amploare odata cu infiintarea centrelor de excelenta. Pentru a intra in contact cu alti elevi interesati puteti folosi "forumul infoarena":http://infoarena.ro/forum si "forumul revistei GInfo":http://ba.toptalent.ro/forum.
h3. Pregatirea de la locul desfasurarii probei
Desi ar putea parea bizar, acest aspect este foarte important, dar este neglijat de multe ori de catre concurenti. Aceasta pregatire consta in:
* somn odihnitor in noaptea care precede ziua concursului **(foarte important!)**
* obtinerea atitudinii mentale dorite
* prezentarea la timp in sala, cu toate obiectele necesare
* asculta muzica motivanta inaintea probelor; chiar daca pare ciudat, marii informaticieni asculta manele de calitate(Ma omoara, ma omoara, Sange de taur etc.)
Exista cateva obiecte pe care ar trebui sa le aveti la voi. In timpul concursului trebuie tinuta o evidenta drastica a timpului scurs si a celui ramas. E drept ca in general supraveghetorii anunta din cand in cand timpul care a trecut, dar e bine sa nu va bazati pe nimeni si nimic altceva decat pe voi insiva. Unii pot spune _Ei, ce nevoie am de ceas, oricum am ceasul calculatorului la indemana_. Asa e, dar e incomod sa te opresti mereu la jumatatea unei idei si sa verifici cat e ceasul schimband consola sau minimizand fereastra de lucru. In ceea ce priveste hartia de scris, ea este in mod sigur necesara. De fapt, o parte importanta a rezolvarii unei probleme este proiectarea matematica a algoritmului, lucru care nu se poate face decat cu creionul pe hartie. Pe langa aceasta, majoritatea problemelor opereaza cu vectori, matrice, arbori, grafuri, etc., iar exemplele pe care este testat programul realizat trebuie neaparat verificate "de mana". Este recomandat sa aveti mereu si hartie de matematica; este foarte folositoare pentru problemele de geometrie analitica, precum si pentru reprezentarea matricelor. Nu in ultimul rand, ar fi bine sa aveti o sticla de suc si o ciocolata; din nefericire, concursul incepe deseori cu intarziere si este bine ca foamea sau setea sa nu va preocupe in timpul rezolvarii problemelor.
h2. 4. In timpul concursului
Imediat ce primiti problemele, cititi toate enunturile si faceti-va o idee aproximativa despre gradul de dificultate al fiecarei probleme. Neaparat verificati daca se dau limite pentru datele de intrare (numarul maxim de elemente ale unui vector si valoarea maxima a acestora, numarul maxim de noduri dintr-un graf, etc.) si pentru timpii de executie pentru fiecare test. Dimensiunea input-ului poate schimba radical dificultatea problemei. Spre exemplu, pentru un vector cu N ≤ 200 elemente, un algoritm O(N^3^) merge rezonabil, pe cand pentru N ≤ 2000 acelasi algoritm ar depasi cu mult cele cateva sutimi de secunda care se acorda de obicei. In primele zece minute (sau mai mult) nu se atinge calculatorul. Intotdeauna, cand cititi o problema, este indicat sa intoarceti foaia pentru a vedea daca enuntul continua si pe verso. De obicei, in primele 30 sau 60 de minute ale concursului pot fi adresate intrebari comisiei, pentru a clarifica eventualele ambiguitati din enunturi. Acestea sunt redactate in scris, foile sunt preluate de supraveghetorul din sala si trimise la comisie. Raspunsul s-ar putea sa intarzie, deci este indicat sa nu irositi timpul asteptand raspunsul fara a mai face nimic altceva. Puteti fie sa va ganditi la rezolvarea unei probleme, fie sa incepeti sa implementati (daca exista ceva usor de implementat, cum ar fi o problema simpla sau o rutina pentru citirea datelor de intrare). In majoritatea situatiilor, intrebarile trebuie formulate in asa fel incat raspunsul sa fie _Da_ sau _Nu_. Daca intrebarea nu este astfel exprimata sau daca raspunsul se gaseste in textul problemei, veti primi raspunsul _Fara comentarii_, caz in care va trebui mai intai sa studiati corectitudinea intrebarii si, daca aceasta este corect formulata, sa recititi enuntul problemei. Concurentii trebuie sa profite cat mai mult de aceasta perioada, pentru a clarifica eventualele nelamuriri. Un lucru important este ca nu trebuie sa acceptati raspunsuri daca acestea nu sunt insotite de semnatura unui membru al comisiei.
Faceti o impartire a timpului pentru problemele ramase proportional cu dificultatea aparenta a fiecarei probleme. In general problemele au punctaje egale. Incercati sa nu depasiti niciodata limitele de timp pe care le-ati fixat. Daca in schimb reusiti sa economisiti timp fata de cat v-ati propus, cu atat mai bine, veti face o realocare a timpului si veti avea mai mult pentru celelalte probleme. Apucati-va de problema **cea mai simpla**. Mai bine sa duceti la bun sfarsit o problema usoara, decat sa va apucati de o problema grea si sa nu terminati nici una. Daca toate problemele par grele, alegeti-o pe cea din domeniul care va este cel mai familiar, in care ati lucrat cel mai mult. Daca va este indiferent si acest lucru, alegeti o problema unde simtiti ca aveti o idee simpla de rezolvare.
Incepeti sa va ganditi la algoritmi cat mai buni, estimand in acelasi timp si cat v-ar lua ca sa-i implementati. Faceti, pentru fiecare idee care va vine, calculul complexitatii. Nu trebuie neaparat sa gasiti cel mai eficient algoritm, ci numai unul suficient de bun. In general, trebuie ca, dintre toti algoritmii care se incadreaza in timpul de rulare, sa-l alegeti pe cel care este cel mai usor de implementat. Daca algoritmul gasit este greu de implementat, mai cautati altul o vreme. Trebuie insa ca timpul petrecut pentru gasirea unui nou algoritm plus timpul necesar pentru scrierea programului sa nu depaseasca timpul necesar pentru implementarea primului algoritm, altfel nu castigati nimic. Deci nu exagerati cu cautarile si nu incercati sa reduceti dincolo de limita imposibilului complexitatea algoritmului. Mai ales, nu uitati ca programul nu poate avea o complexitate mai mica decat dimensiunea input-ului sau a output-ului. De exemplu, daca programul citeste sau scrie matrice de dimensiune N*N, nu are sens sa va bateti capul ca sa gasiti un algoritm mai bun decat O(N^2^). Dintre toate ideile de implementare gasite (care se incadreaza fara probleme in timp), o veti alege pe cea mai scurta ca lungime de cod.
In general, pentru orice problema exista cel putin o solutie, fie si una slaba. Sunt numeroase cazurile cand nu va vine alta idee de rezolvare decat cea slaba. De regula, cand nu aveti in minte decat o rezolvare neeficienta a problemei, care stiti ca nu o sa treaca toate testele (un backtracking, sau un O(N^5^), O(N^6^), etc.) e bine sa incercati urmatorul lucru:
* Calculati cam cat timp v-ar trebui ca sa implementati rezolvarea slaba. In acest calcul trebuie sa includeti si un timp estimativ de depanare a programului (care variaza de la persoana la persoana) si pe cel de testare. Daca sunteti foarte siguri pe voi, puteti sa neglijati timpul de testare, dar orice program trebuie testat cel putin pe exemplul de pe foaie.
* Pentru a avea sanse mai mari sa gasiti o alta solutie, este indicat sa incercati sa ignorati complet solutia slaba, sa nu o luati ca punct de plecare. Incercati sa va "goliti" mintea si sa gasiti ceva nou, altfel va veti invarti mereu in cerc.
* Daca va vine vreo idee mai buna, ati scapat de griji si va apucati de implementare (daca aveti timpul necesar).
Din acest moment, pentru varianta aleasa veti scrie programul, fara a va mai gandi la altceva, chiar daca pe parcurs va vin alte idei. Iata unele lucruri pe care e bine sa le stiti despre scrierea unui program:
* Datele de intrare se presupun a fi corecte. Aceasta este o regula nescrisa (uneori) a concursului de informatica.
* Efectul optiunilor de compilare asupra vitezei este semnificativ.
* Daca se poate, evitati lucrul cu pointeri. Programele care ii folosesc sunt mai greu de depanat si se pot bloca mult mai usor.
* Evitati lucrul cu numere reale (comparatii, impartiri, etc.), daca puteti. Operatiile in virgula mobila sunt mult mai lente.
* Alegeti-va numele de variabile in asa fel incat programul sa fie clar. Sunt permise mai mult de doua litere! Numele fiecarei proceduri, functii, variabile trebuie sa-i explice clar utilitatea. E drept, lungimea programului creste, dar codul devine mult mai limpede si timpul de depanare scade foarte mult. Ca o regula generala, claritatea programelor face mult mai usoara intelegerea lor chiar si dupa o perioada mai indelungata de timp (luni, ani). Nu trebuie nici sa cadeti in cealalta extrema. De exemplu, nu depasiti 10 caractere pentru un nume de variabila.
* Salvati programul cat mai des. Daca va obisnuiti, chiar la fiecare 2-3 linii. Dupa ce o sa va intre in reflex n-o sa va mai incomodeze cu nimic acest obicei. Au fost cazuri in care o pana de curent prindea pe picior gresit multi concurenti, iar dupa aceea nu mai este absolut nimic de facut, pentru ca nimeni nu va va crede pe cuvant ca ati facut programul si ca el mergea.
* Obisnuiti-va sa programati modular. Faceti proceduri separate pentru citirea si initializarea datelor, pentru sortare, pentru afisarea rezultatelor, etc. In general nu se recomanda sa scrieti proceduri in alte proceduri (adica e bine ca toate procedurile sa apartina direct de programul principal). Procedurile, acolo unde e posibil, nu trebuie sa depaseasca un ecran, pentru a putea avea o viziune de ansamblu asupra fiecareia in parte. Acest lucru ajuta mult la depanare.
* Rulati programul cat mai des, daca timpul va permite. In primul rand dupa ce scrieti procedura de citire a datelor. Daca e nevoie de sortarea datelor de intrare, nu strica sa va convingeti ca programul sorteaza bine, ruland 2-3 teste oarecare. E pacat sa pierdeti puncte dintr-o greseala copilareasca.
* O situatie mai delicata apare cand fisierul de intrare contine mai multe seturi de date (teste). In acest caz, atentia trebuie sporita, deoarece daca la primul sau al doilea test programul vostru da eroare si se opreste din executie, veti pierde automat si toate celelalte teste care urmeaza. Daca in fisierul de intrare exista un singur set de date, atunci pierderea din vedere a unui caz particular al problemei nu putea duce, in cel mai rau caz, decat la picarea unui test. Asa insa, picarea unui test poate atrage dupa sine picarea tuturor celor care il urmeaza. Pe langa corectitudinea strict necesara, programul trebuie sa se incadreze si in timp pentru orice fel de test. Daca la primul sau al doilea test din suita programul depaseste timpul (sau, si mai rau, se blocheaza), e foarte probabil sa fie oprit din executie de catre comisie, deci din nou veti pierde toate testele care au ramas neexecutate.
* Tot in situatia in care exista mai multe seturi de date in fisierul de intrare, daca iesirea se face intr-un fisier, este bine ca dupa afisarea rezultatului pentru fiecare test sa actualizati fisierul de iesire. In felul acesta, chiar daca la unul din teste programul se blocheaza sau da eroare, rezultatele deja scrise raman scrise. Altfel, e posibil ca rezultatele de la testele anterioare sa ramana intr-un buffer in memorie, fara a fi "varsate" pe disc.
Tot la partea de implementare, este bine ca codul sa fie cat mai scurt si cat mai optimizat - dar, despre scrierea unui cod cat mai eficient se poate face un articol cam la fel de mare cat acesta, deci nu se va trata acest subiect aici - metoda cea mai buna in acest sens este sa invatati din sursele altora. Puteti incepe cu articolele "_12 ponturi pentru programatorii C/C++_":http://infoarena.ro/12-ponturi-pentru-programatorii-CC si "_Multe smenuri de programare in C/C++... si nu numai!_":http://infoarena.ro/Multe-smenuri-de-programare-in-CC-si-nu-numai si sectiunea "Links":http://infoarena.ro/links.
Mai ramane doar partea de depanare. O metoda buna de depanare este urmatoarea:
* Incepeti cu un test nici prea simplu, nici prea complicat (si usor de urmarit cu creionul pe hartie) si executati-l de la cap la coada. Daca merge perfect, treceti la teste mai complexe (se recomanda **minim** 4 teste si maxim 7-8). Daca le trece si pe acestea, puteti zambi. Totusi, daca programul vostru a mers perfect pe 7-8 teste date la intamplare, exista sanse (dar nu extrem de mari!) sa mearga pe majoritatea testelor comisiei, sau chiar pe toate.
* Exemplul dat in enunt nu are in general nici o semnificatie deosebita (de fapt, are mai curand darul de a semana confuzie printre concurenti), iar daca programul merge pe acest test particular, nu inseamna ca o sa mearga si pe alte teste.
* Daca la unul din teste programul nu merge corespunzator, rulati din nou testul , dar de data aceasta procedura cu procedura. Dupa fiecare procedura evaluati variabilele si vedeti daca au valorile asteptate. In felul acesta puteti localiza cu precizie procedura, apoi linia unde se afla eroarea. Corectati in aceasta maniera toate erorile, pana cand testul este trecut.
* In acest moment, luati de la capat toate testele pe care programul le-a trecut deja. In urma depanarii, s-ar putea ca alte greseli sa iasa la suprafata si programul sa nu mai mearga pe vechile teste.
* Repetati procedeul de mai sus pana cand toate testele merg. Daca va obisnuiti sa programati modular si ingrijit, depanarea si testarea n-ar trebui sa dureze mai mult de 5-25 minute. Din acest moment, nu mai modificati nici macar o litera in program, sau daca o faceti pastrati-va in prealabil o copie. Nu va bazati pe faptul ca puteti sa tineti minte modificarile facute si sa refaceti oricand forma initiala a programului in caz ca noua versiune nu va fi buna.
* Daca totusi nu-i puteti "da de cap" programului, iar timpul alocat problemei respective expira, aduceti programul la o forma in care sa mearga macar pe o parte din teste si treceti la problema urmatoare.
Feriti-va ca de foc de criza de timp. E mare pacat sa ratezi o problema intreaga pentru ca n-ai avut timp sa scrii procedura de afisare a solutiei, sau lucruri asemanatoare. Rezervati-va intotdeauna timpul pe care il socotiti necesar pentru implementare si depanare. De asemenea, chiar daca concursul este usor, nu e recomandat sa iesiti din sala de concurs inainte de expirarea timpului. Oricat ati fi de convinsi ca ati facut totul perfect, mai verificati-va; veti avea de furca cu remuscarile daca descoperiti dupa aceea ca ceva, totusi, nu a mers bine. Puteti face o multime de lucruri daca mai aveti timp (desi acest lucru se intampla rar). Iata o serie de metode de a exploata timpul:
* Verificati-va programul cu cat mai multe teste de mici dimensiuni. Sa presupunem ca programul vostru lucreaza cu vectori de maxim 10.000 de elemente. E o idee buna sa il rulati pentru vectori de unul sau doua elemente.
* Treceti la polul opus si creati-va un test de dimensiune maxima, dar cu o structura particulara, pentru care este usor de calculat rezultatul si de mana. De exemplu, vectori de 10.000 de elemente cu toate elementele egale, sau vectori de forma (1, 2, ..., 9999, 10000). Daca nu puteti sa editati un asemenea fisier de mana, copiind si multiplicand blocuri, puteti scrie un program care sa-l genereze.
* Daca inca v-a mai ramas timp, creati-va un program care sa genereze teste aleatoare. Spre exemplu, un program care sa citeasca N si sa creeze un fisier in care sa scrie N numere aleatoare. Intr-o prima faza, puteti folosi aceste teste pentru a verifica daca nu cumva la valori mai mari programul nu da eroare, nu se blocheaza (la alocarea unor zone mari de memorie) sau nu depaseste limita de timp, caz in care mai aveti de lucru.
* Daca tot nu va da nimeni afara din sala, puteti scrie un alt program auxiliar care, primind fisierul de intrare si fisierul de iesire produs de programul vostru, verifica daca iesirea este corecta. Aceasta deoarece, de obicei, este mult mai usor de verificat o solutie decat de produs una. Folosind "generatorul" de teste si "verificatorul", puteti testa programul mult mai bine. De altfel, la multe probleme chiar testele rulate de comisia de corectare sunt create tot aleator.
h2. 5. Dupa concurs
Dupa ce ati terminat problemele (se intampla destul de rar) nu iesiti din sala! Este momentul ultimelor teste. La iesirea din sala trebuie sa fiti convinsi ca ati facut tot ce era posibil in conditiile date. Concursul nu s-a terminat inca! Urmeaza corectarea. Va trebui sa verificati punctajul obtinut si sa fiti pregatit sa depuneti o contestatie daca aveti impresia ca ceva nu este in regula. La unele concursuri, corectarea se face in prezenta concurentului; aici aveti ocazia sa solicitati sa vi se arate testele si iesirile furnizate de programul vostru, sa cereti testarea din afara mediului de evaluare, etc. La alte concursuri, comisia ofera, mai tarziu, testele si raspunsurile corecte pentru autoevaluare. Nu ratati ocazia de a va evalua rezolvarile si nu depuneti contestatii decat daca in urma autoevaluarii obtineti un punctaj mai mare. Fiecare concurs este o experienta in plus! Discutati, dupa proba, cu alti concurenti, aflati cum ar fi trebuit rezolvate problemele pe care nu le-ati stiut aborda si ce au gresit ceilalti (este bine sa invatati si din greselile altora).
De multe ori, primul an de participare la olimpiada se soldeaza cu un rezultat cel mult mediu, deoarece, oricat ar spune cineva _Ei, nu-i asa mare lucru sa mergi la un concurs_, experienta acumulata conteaza mult. De aceea, abia de la a doua participare si uneori chiar de mai tarziu incep sa apara rezultatele. Intentia autorului a fost sa va usureze misiunea si sa va dezvaluie cateva din dificultatile de toate felurile care apar la orice concurs, pentru a nu va da ocazia sa le descoperiti pe propria piele. Speram ca aceste ponturi va vor fi de folos!
h2. Bibliografie
# **Psihologia concursurilor de informatica**, Catalin Francu, Editura L&S Bucuresti
# "**Despre Concursuri**":http://www.ginfo.ro/revista/13_4/babel.pdf, Mihai Stroe, Gazeta de Informatica, numarul 13/4, anul 2003
# "infoarena":http://infoarena.ro
# "Google":http://www.google.com