Metoda 1:
Observam ca numerele de pe pozitiile impare sunt practic date in input (w[2*k+1][2*k+1] = v[2*k+1][2*k+1] = v[2*k+1]). Ne ramane sa determinam numerele de pe pozitiile pare. In continuare vom arata cum se poate determina v[0], pentru restul numerelor procedandu-se analog.

Vom afla pe rand toti bitii lui v@[@0@]@. Pentru inceput ne vom baza de implicatia v[0] -> v[1] = w[0][1]. Stim ca daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 0, atunci bitul lui v[0] de la pozitia _i_ va fi egal cu negatia bitului de la pozitia _i_ al lui w[0][1] (din legea dupa care functioneaza implicatia logica). Daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 1, atunci stim doar ca bitul lui w[0][1] nu poate fi 0. In cazul in care acest lucru se intampla afisam -1.

Vom afla pe rand toti bitii lui v/[0/]. Pentru inceput ne vom baza de implicatia v[0] -> v[1] = w[0][1]. Stim ca daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 0, atunci bitul lui v[0] de la pozitia _i_ va fi egal cu negatia bitului de la pozitia _i_ al lui w[0][1] (din legea dupa care functioneaza implicatia logica). Daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 1, atunci stim doar ca bitul lui w[0][1] nu poate fi 0. In cazul in care acest lucru se intampla afisam -1.

Analog luam in calcul implictia v[1] -> v[0] = w[1][0]. Daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 1, atunci bitul lui v[0] de la pozitia _i_ va fi egal cu bitul de la pozitia _i_ al lui w[1][0] (tot din legea implicatiei logice). Daca bitul de la pozitia _i_ al lui v[1] este 0, iar cel al lui w[1][0] este 0 vom afisa -1.
Observam ca prima implicatie ne determina in mod unic bitii lui v[0] ai caror corespondenti in v[1] sunt 0. A doua implicatie determina in mod unic bitii lui v[1] ai caror corespondenti in v[1] sunt 1. Prin urmare stim ca exista un singur numar v[0] care satisface implicatiile de mai sus. Astfel stim ca problema are cel mult o solutie.