_Radu Berinde va scrie un guest post despre programarea templateurilor in C++. Despre Radu am mai vorbit 'aici':blog/interviu-radu-berinde-partea-intai si 'aici':blog/interviu-radu-berinde-partea-a-doua ._

'Radu Berinde':http://web.mit.edu/texel/www/, _care vara asta face un internship la_ 'VMware':http://en.wikipedia.org/wiki/VMware, _va scrie un guest post despre programarea templateurilor in C++. Despre Radu am mai vorbit 'aici':blog/interviu-radu-berinde-partea-intai si 'aici':blog/interviu-radu-berinde-partea-a-doua ._

!{margin: 10px; margin-left: 0; border: 1px solid gray;}<blog/metaprogramare-cu-template-uri?radu.jpg! Am inceput sa citesc o carte interesanta - "Modern C++ Design", numita si "the crack book" din motive ce devin evidente inca de prin capitolul 2. Intamplator, e scrisa chiar de un roman, Andrei Alexandrescu, care e unul dintre cei mai mari experti pe C++ din lume. Cartea arata cum se pot face lucruri foarte interesante si/sau ciudate cu template-uri. Mi-am amintit de ceva ce am auzit acum mult timp: despre cineva care facuse un program C++ care nu compila, dar mesajele de eroare aratau numerele prime. Mi se parea ceva de-a dreptul bolnav, insa - comparativ cu ce se intampla prin cartea mentionata - acum pare trivial un astfel de program. Si de fapt chiar este destul de simplu, asa ca m-am gandit sa fac un mic "tutorial" in care sa explic cum se face.
*Principiul de baza*

Poate stiti ca in STL exista o implementare generala pentru vector, insa exista si o implementare speciala numai pentru _vector<bool>,_ care foloseste doar cate un bit pentru fiecare valoare. Idioma C++ care permite asa ceva este "template specialization" si este un mecanism foarte puternic (mult mai puternic decat vom vedea aici). Practic, compilatorul are mai multe definitii din care alege una anume. Folosind acest lucru putem sa "trucam" compilatorul in a face un "if".

Poate stiti ca in STL exista o implementare generala pentru vector, insa exista si o implementare speciala numai pentru _vector<bool>_, care foloseste doar cate un bit pentru fiecare valoare. Idioma C++ care permite asa ceva este "template specialization" si este un mecanism foarte puternic (mult mai puternic decat vom vedea aici). Practic, compilatorul are mai multe definitii din care alege una anume. Folosind acest lucru putem sa "trucam" compilatorul in a face un "if".

De exemplu, sa zicem ca vrem sa facem o asertie la timpul compilarii. Avem o expresie statica (care poate fi calculata la compilare) si vrem sa primim o eroare daca aceasta expresie nu se evalueaza la true. Putem sa folosim aceasta idee de template specialization:

template<> struct CompileTimeError<true> { enum { Cool = 1 }; };
==

Am definit un tip CompileTimeError care in general este gol. Insa daca parametrul bool se intampla sa fie true, compilatorul foloseste definitia specializata a tipului. Daca avem o expresie expr, sa ne gandim la urmatoarea expresie:

Am definit un tip _CompileTimeError_ care in general este gol. Insa daca parametrul bool se intampla sa fie true, compilatorul foloseste definitia specializata a tipului. Daca avem o expresie _expr_, sa ne gandim la urmatoarea expresie:

==code(c) |
CompileTimeError<expr>::Cool

*Recursivitate*

Pentru ca tipurile sunt prin definitie imutabile, nu vom putea face compilatorul sa ruleze algoritmi iterativi - nu avem cum sa il facem sa mentina o stare. Va trebui sa convertim orice lucru iterativ in ceva recursiv, cum am face la un limbaj functional (in stil lisp). Cum determinam daca un numar este prim fara sa mentinem stare? Putem sa definim o "functie" _HasDivisors_ cu doi parametri, $N$ si $K$. HasDivisors returneaza true daca vreun numar intre 2 si $K$ il divide pe $N$. Astfel, un numar este prim daca _HasDivisors_ este true pentru parametrii $N$ si $N-1$. Putem implementa aceasta idee cu template-uri:

Pentru ca tipurile sunt prin definitie imutabile, nu vom putea face compilatorul sa ruleze algoritmi iterativi - nu avem cum sa il facem sa mentina o stare. Va trebui sa convertim orice lucru iterativ in ceva recursiv, cum am face la un limbaj functional (in stil lisp). Cum determinam daca un numar este prim fara sa mentinem stare? Putem sa definim o "functie" _HasDivisors_ cu doi parametri, $N$ si $K$. _HasDivisors_ returneaza true daca vreun numar intre 2 si $K$ il divide pe $N$. Astfel, un numar este prim daca _HasDivisors_ este true pentru parametrii $N$ si $N-1$. Putem implementa aceasta idee cu template-uri:

== code(c) |
template <int N, int K>

};
==

Observam recursivitatea din HasDivisors; conditia de oprire este implementata prin specializarea partiala HasDivisors<N, 1>

Observam recursivitatea din _HasDivisors_; conditia de oprire este implementata prin specializarea partiala _HasDivisors<$N$, 1>_

Putem combina acestea cu definitiile de mai sus pentru a genera erori pentru numerele prime:

3204