O primă idee care poate rezolva această problemă este cea de a descrie un graf cu 16 noduri (fiecare matrice posibila) şi 4 arce care ies din fiecare nod (transformarile posibile). Astfel, se poate face un DFS pe acest graf pentru a se afla daca exista conexitate intre matricele date in input. Dacă problema ar fi cerut şi numărul minim de operaţii necesare, soluţia ar fi fost dată de o parcurgere în lăţime.
Însă această problemă are o soluţie mult mai scurtă, pe care mulţi concurenţi au intuit-o şi au implementat-o. Graful are de fapt doar două componente conexe. În prima se află matricele cu număr par de $1$, iar în cealaltă cele cu număr impar. Pentru a demonstra acest lucru, observaţi că o operaţie de negare nu schimbă niciodată paritatea numărului de $1$ (De ce?). Faptul că din orice matrice pară se poate ajunge in orice altă matrice pară este destul de evident, în special fiindcă multe dintre configuraţii sunt doar oglindiri/rotiri ale celorlalte.

 
Prima soluţie este mai flexibilă, iar corectitudinea ei nu depinde niciodată de particularităţile transformărilor sau ale matricelor, putând fi folosita şi pentru matrice de $N x N$. Ea are complexitate $O(2 ^ N * M)$, unde $M$ este numărul de transformări posibile. Cea de a doua soluţie are însă complexitate $O(1)$ şi se scrie in 2 rânduri.
Problema 2 Cifre3.
 
Această problemă avea în primă fază alt enunţ, iar cele 2 surse oficiale au la baza ideea problemei iniţiale. Astfel, marea majoritate a concurenţilor au ajuns să aiba o soluţie mult mai scurtă şi mai eficientă. Soluţia noastră se folosea de faptul ca numărul produselor posibile nu este foarte mare, din 2 motiveŞ
 
*Toate numerele trebuie să aibă ca factori primi doar numere din mulţimea 2 , 3 , 5 , 7, deoarece acestea sunt singurele cifre care sunt numere prime.
*Având în vedere că numărul de cifre este limitat de $20$, puterea maxima a lui $2$ este limitată de $60$ (numărul format din 20 de cifre de 8), cea a lui $3$ de $40$ , iar cele ale lui $5$ si $7$ chiar de catre $20$.
Deci există maxim $60 * 40 * 20 * 20 = 960 000$ de numere. Observaţi că această marigne superioară este o supraestimare destul de puternică, având în vedere că exponentul maxim nu poate fi atins de fiecare cifră în acelaşi timp.

Astfel, am putea să variem exponentii pentru fiecare dintre cele 4 cifre prime şi apoi să hotărâm pentru fiecare configuraţie daca se poate obţine dintr-un număr cu lungime între $A$ şi $B$.