Totuşi, cel mai mare efort pentru mine a fost acela de a prezenta noile rezultate clar şi fără "leap"-uri în raţionament. Am observat în general o oarecare superficialitate când vine vorba de asta - de foarte multe ori într-un salt în raţionament se ascunde o greşeală extrem de subtilă. În sensul ăsta, vă las cu o anecdotă: primul rezultat pe care l-am avut a constat pur şi simplu în a citi un paper vechi de aproximativ 5 ani. Am observat cum autorii prezentau un algoritm polinomial bazat pe programare dinamică pentru o problema pe arbori, dar algoritmul era redactat de aşa natura încât micile greşeli de scriere (cum ar fi un ' uitat aici, un indice dincolo) se aliniau perfect cât sa dea naştere unui algoritm care părea corect. Şi mai interesant, în funcţie de cum corectai typo-urile, fie devenea greşit, dar polinomial, fie corect, dar atunci analiza complexităţii nu mai mergea dusă la capăt (algoritmul devenea exponenţial pe un arbore stea, aşa cum arătăm în {'paper':https://arxiv.org/abs/2010.08637}-ul complet). **Ironia** este că am fost la un milimetru să zic "mda, are sens, probabil e corect", cum nu înţelegeam încă toate notaţiile şi ideea centrală părea naturala. Totuşi, ceva tot parca nu se lega şi eram încăpăţânat! Fast-forwarding, am găsit un algoritm nou pentru problemă, unde am putut folosi chiar optimizarea menţionată în lista de tehnici de la olimpiade de mai sus.

h2.

h2. Două gânduri

Andrei a fost de acord cu mine că nota a fost obţinută după un efort considerabil de a explica cât mai bine cum curg ideile una din alta. Nu era suficient să fie clar, trebuia să şi pară natural şirul logic al ideilor prezentate. După aceasta "dezvăluire a secretului", aş încheia postarea cu un mesaj de încurajare adresat juniorilor, seniorilor şi studenţilor nostri, din partea lui Andrei: